duminică, 25 mai 2008

Amarone della Valpolicella

Daca povestesti cuiva despre cum se produce un Amarone o sa primesti foarte posibil un zambet nostalgic daca nu chiar indoielnic.

Ei bine producerea unui astfel de vin este o adevarata poveste, strugurii ajungand sa fie transformati in vin pe vremea cand alte soiuri sunt deja asezate comod in buchetul lor. Asta pentru ca pentru creearea vinurile Amarone, produse exclusiv in regiunea Valpolicella, strugurilor li se pregateste un pat de bambus pe care acestea se odihnesc pana la momentul optim.


Vine apoi intrebarea firesca: pentru ce atata efort? Ei bine...mi-e teama ca n-am sa va pot sau pur si simplu n-am sa vreau sa va raspund. Poate si eu as fi stat sa ma intreb daca n-as fi avut parte de o degustare ad-hoc de doua vinuri din acest tip ieri, degustare in urma careia si raspunsul a venit la fel de firesc ca si intrebarea pe care o aminteam. N-am sa vi-l spun totusi asa cum am zis pentru ca poate ar fi greu de gasit cuvintele cele mai potrivite si daca v-am facut macar ceva mai curiosi atunci pot spune ca mi-am atins scopul.


Cele doua italiene poarta ambele pe eticheta anul Domnului 2004 si daca e sa le mentionez in ordinea intrarii lor in scena primul poarta numele Carlevari iar cel de-al doilea Sartori. Dupa cum am mai spus si in trecut nu imi sta in fire sa fac comparatii prea riguroase si ar fi putin nedrept pentru ca cele doua vinuri despre care va vorbesc azi sunt cu multe clase peste unele vinuri despre care am vorbit pe acest blog. Am sa spun totusi ca as da cateva puncte in plus celui de-al doilea desi nu sunt prea sigur ca acestea nu se datoareaza doar faptului ca a venit dupa ce primul a potolit deja pofta si setea si a avut ceva mai mult timp la dispozitie sa se deschida, sa se lase descoperit.

luni, 19 mai 2008

Italia - Franta si retur

Puteti sa spuneti ca weekend-ul asta am facut o mica pregatire pentru intalnirile de la europene in compania Frantei si Italiei (despre care a propos puteti citi mai multe aici) sau puteti sa spuneti doar ca am explorat cate putin din aceste doua tari.


Daca ar fi sa o luam cronologic ar trebui sa incep cu pastele cu ton (la care trebuie sa recunosc ca Nico este specialista) pe care le-am pregatit si mancat sambata si la care am asociat un agreabil vin rose de la vecinii francezi. Este vorba de un Cotes de Provence despre care auzisem doar si de care am fost placut impresionat datorita combinatiei de arome placute de fructe si nu in ultimul rand al prospetimii lui.


Pentru a justifica returul din titlul acestui post am sa va mai spun doar ca duminica am avut ocazia sa ma vad cu niste prieteni ceva mai vechi alaturi de care am facut pronosticuri pentru europene sau am facut si desfacut planuri de vacanta la un pahar de vin sicilian (Gaio - Roccamora), care fara sa fie un etalon este totusi vin si inca un advertisment ca nici vara asta nu renunt la ideea ca si vreme calda se poate bea vin, lucru despre care am mai vorbit mai mult aici si aici.

duminică, 11 mai 2008

Luna Rossa - Vila Zorilor by Vinarte

Mi-am dat seama ca n-am mai scris de multa vreme de un vin romanesc asa ca am gasit oportuna mentionarea unui vin care desi ca soi nu este unul traditional romanesc ca si producator se incadreaza la aceasta categorie. Am amintit in multe randuri preferinta mea fata de merlot si vorbeam nu cu multa vreme in urma cu un prieten caruia ii spuneam ca merlot-ul era favoritul meu pana sa descopar (ceva mai bine) diverse vinuri italiene. Este foarte adevarat insa ca nu mi-am permis sa descopar foarte bine vinurile frantuzesti (ca tot vorbim de un merlot) pentru ca poate stiti ca vinurile frantuzesti adevarate sunt foarte scumpe. Aceluiasi prieten ii spuneam ca vinurile italiene pe langa bucuria gustului lor deosebit m-au facut sa-mi temperez optimismul cum ca as reusi sa recunosc vreodata dupa gust macar vinurile rosii (o parte) datorita varietatii incredibile, care face pana la urma parte din farmecul vinului in general.

Revenind cu picioarele pe pamant (romanesc dupa cum spuneam), mai exact la Dealu Mare cu D.O.C. cu tot, merlot-ul Luna Rossa 2003 a celor de la Vinarte este vinul despre care vroiam sa va vorbesc. Impresia generala este aceea a unui vin fin, cu un nas persistent si amplu care a crescut destul de mult in cei 5 ani pe care ii avea conform etichetei si cred eu (nu stiu de ce) ca este genul de vin care merita pastrat si care poate ascunde surprize placute la invechire.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

luni, 5 mai 2008

Cornetto 2006

Nu scriu despre toate vinurile pe care am ocazia sa le gust si ca sustinator declarat al vinului (nu stiu daca exista notiunea asta, dar am vaga impresie ca desi traim intr-o tara viticola romanii beau incredibil de multa bere; am inventat intr-o oarecare masura berea la pet, sau mai degraba am dezvoltat-o pana in faza in care marile brand-uri se bat in pet-uri din ce in ce mai mari) ma intreb daca e bine sa scriu si despre vinurile mai putin bune sau care m-au impresionat mai putin. Ei bine cred ca da! Pentru ca e foarte gresit sa ascuzi defectele crezand ca asta duce in vreun fel la progress. Mai ales cand n-am nici un interes in toata treaba asta de ce sa nu-mi permit sa arat cu degetul, nu?

Ei bine primul lucru care ma opreste de multe ori sa fac acest lucru este acela ca nu am pregatirea necesara sa o fac. In al doilea rand cred cu tarie ca peste tot, deci inclusiv si la vinuri, totul depinde de gustul fiecaruia. Asfel un vin care poate sa nu-mi placa mie poate fi foarte apreciat de altcineva cu preferinte diferite. Ca sa nu mai spun de faptul ca vinul prin esenta lui e ceva pretentios de fel, fiecare grad Celsius, forma paharului, mancarea sau chiar guma de mestecat pe care aproape ca uitasei ca tocmai ai aruncat-o pot schimba foarte mult perceptia despre un vin.

Poate inca de cand ati inceput sa cititi randurile astea v-ati asteptat ca vinul despre care vreu sa vorbesc nu e unul de top. Ei bine nu e. Si poate e putin nedrept sa il blamez tinand cont ca am baut vinuri mult mai proaste, dar mai ales pentru ca vinul nu are un defect evident (cum imi amintesc acum ca am mentionat la un vin pe acest blog) ci doar nu are acel ceva care sa iti sara in cerul gurii si sa vrei sa il plescai ca atunci cand bei in vin bun pe care il mananci mai mult decat il bei.

Asadar, ce sa zic despre Cornetto 2006? Este rezultatul vinificarii unui soi local cipriot (Mavro) si e drept nu are este genul de vin care vrea sa para pretentios. Culoarea este una foarte placuta, usor mai inchisa decat la un rose obisnuit, gustul insa este destul de plat, usor acid si destul de slab alcoolic (am impresia ca racit si mai bine ar fi mers ceva mai bine).

Nota: Publicat deasemenea si aici.