La Mora - Morellino di Scansano 2006

Profitand de ziua nationala si de o zi de concediu as putea sa consider ca tocmai am avut parte de o mini-vacanta. Astfel ca am apucat printre altele (da, am si votat) sa petrec cateva ore cu doi prieteni din copilarie despre care pot sa spun ca nu reusesc niciodata sa ma vad destul si atunci cand ma vad nu avem parca niciodata suficient timp sa vorbim tot ce am vrea sa vorbim si inevitabil mereu ajungem sa povestim despre intamplari ce acum par foarte departe. Cum Gabi stia despre interesul meu pentru vinuri si cum imi promisese de mult cateva surprize in acest sens nu pot spune ca am fost foarte surprins ca am avut de ales intre cateva etichete care mi-au trezit interesul. Astfel ca acel vin promis a devenit doua vinuri si cele doua ore au devenit patru. In alte circumstante poate as fi vorbit depre amandoua insa unul din vinuri m-a impresionat atat de tare incat pe Il Leccio – Chianti DOCG 2003 am sa-l mentionez doar in treacat.

Asadar am sa revin asupra primului vin destupat, un Morellino di Scansano 2006 numit La Mora, produs din sangiovese (min 90%) al carui parfum e imposibil sa nu il remarc, gust lung, amplu, de fructe (rodii coapte as zice) sofisticat fara sa fiu deloc exagerat m-au facut sa retin numele vinificatorului Cecchi si sa fiu tentat sa-l caut prin rafturi pe viitor.

Sicilia intr-un pahar cu vin

Astazi am fost placut surprins de faptul ca am gasit cateva vinuri destul de bune in meniul unui restaurant fara prea mari pretentii.

Si cum am avut de unde alege (si aici tin sa precizez ca marea majoritate a vinurilor de import din meniu erau aduse de Cramele Recas) nu mi-a fost foarte usor. Am mers pe mana unui Nero D'avola I.G.T. Sicilia 2007 de la Piccini pe care ii cunoscusem prin intermediul unui Chianti cu ceva vreme in urma.

Despre Nero D'avola auzisem, stiam deci ca e un soi specific Siciliei, dar a fost prima data cand am gustat din robustetea si gustul taninos (usor dulce, dar sec ca vin) al acestui soi.

Am sa indraznesc sa spun ca acest soi merita o invechire pentru ca e genul de vin care promite de la prima gura ca poate mai mult. Nu ramane decat sa il incercati si voi.

Castel Starmina - D.O.C. 2007

In caz ca va faceati griji va spun eu...gatim si in afara concursului :D. Dar nu mi-am prupus nici sa scriu despre tot ce mananc si nici sa fac din acest blog unul culinar asa ca astazi vorbesc doar depre vin.

Castel Starmina este ultima mea descoperire (via vinul.ro) de la Vinarte. Este un merlot relativ tanar, cu aroma profunda si gust mineral pe care producatorul mai sus amintit doreste probabil sa il pozitioneze pe aceiasi treapta cu celalalt Castel...Bolovanu. N-am inteles insa de ce o iau fonturile in sus pe eticheta merlotului, dar nu asta era scopul acestui text asa ca...incercati-l. Sfintii Mihail si Gavril (La multi ani tuturor!)sunt o ocazie numai buna pentru un astfel de vin, nu?

3 Brunello, o sampanie si un mot

Sambata asta cea mai mica nepotica a mea, Sofia s-a tuns pentru prima data. Cu alte cuvinte i s-a luat din mot. Prilej de sarbatoare nu?

Cu aceasta ocazie am avut prilejul sa gust din cateva vinuri de exceptie. Este vorba de 3 Brunello de Montalcino, apartinand unor producatori diferiti: Banfi, Melini si Alessandro III. 3 toscane veritabile! Toate platind tributul vinului pe care-l poarta pe eticheta si care (stiu ma repet) iti promite inainte de a-l pune in pahar.




Desi nu am vrut eu sa ma laud cu proaspata admitere la cursurile de master despre vinuri, inevitabil unii dintre participanti aflasera (fie de la mine fie pur si simplu pentru ca citisera comentariile de pe blog) asa ca a venit si intrebarea care e mai bun (nu ca as fi un avizat).

Cred insa cu tarie ca de la un anumit nivel e greu si de ce nu si nedrept sa faci clasamente. Daca ar fi insa sa fac o diferenta intre cele trei as zice ca Melini e ceva mai moale si mai rotund ca celelalte doua, iar Alessandro III ceva mai tare, mai aspru in timp ce Banfi este ceva mai echilibrat. Restul? E can-can.

***

Intamplarea a facut ca ieri dimineata sa citesc cateva randuri despre vinurile Champagne . Despre legendele ce se invart in jurul lui Dom Perignon si despre cum au fost englezii primii cumparatori ai celor mai celebre bule.

Am spus intamplare pentru ca pe langa cele 3 toscane de care v-am vorbit am baut si un pahar dintr-o sampanie autentica - Veuve Clicquot Posardin, pentru ca poate stiti ca daca face bule nu e suficient sa zici ca ai baut sampanie cum poate la fel de bine stiati ca Champagne nu trebuie insotit pe eticheta de apelativul AOC ;).

Shiraz Sunrise sau 300 de zile cu soare

Daca m-ati banuit vreo clipa ca ma voi intoarce din weekend fara vreun subiect in care sa amintesc de cate un vin v-ati inselat. Vinul de fata nu are insa nici o legatura cu locurile in care l-am baut. Si a propos de asta daca noi nu ne-am bucurat de prea mult soare in scurta excursie din Sibiu, shiraz-ul Sunrise a fost alintat cu nu mai putine de 300 de zile insorite in Valle Central din indepartatul Chile. Ce pot sa spun despre el? Condimentat. Este primul cuvant care-mi vine in minte. Este un vin cu coloana vertebrala. Daca atunci cand il pui la gura ai putea fi usor derutat de gustul lui relativ picant, finalul este unul cat se poate de greu, de robust, oarecum surprinzator pentru mine, dar asta s-ar putea datora faptului ca shirazul este inca un vin destul de exotic cu care nu m-am intalnit foarte des.

Bianco di Pitigliano D.O.C. 2007

Am auzit foarte multi focsaneni de-ai mei plangandu-se in ultima perioada datorita traficului din Focsani. Cauzele ar fi ba intersectiile prost semaforizate, ba cei intorsi din Italia in perioada asta. Nu stau sa analizez nici una dintre ele, dar e drept ca stand atata timp in Bucuresti n-am putut sa ma abtin sa nu schitez un zambet scurt cand aud aceste lucruri, mai ales ca la distantele din Focsani nu ezit sa merg pe jos din Sud in centru de exemplu. E ca si cum as merge de la Universitate la Facultatea de Drept daca-mi permiteti analogia. E la fel de drept ca neavand masina pana azi (da, azi imi iau masina, dar despre asta intr-un articol viitor) aveam de ales intre mersul pe jos, taxi sau transportul in comun:P, dar oricum de obicei se intampla sa ies in scop recreativ asa ca asta nu schimba mare lucru.

In fine, revenind la cauzele mentionate anterior si mai exact la a doua dintre ele personal pentru mine intoarcerea asa numitilor italieni pe langa revederea unor prieteni si rude ce se afla in aceasta situatie imi aduce numai beneficii pentru ca am ocazia sa intru in contact cu Italia pe care o admir atat de mult. Si nu pentru ca ii aud pe unii pe strada vorbind romaliana ci pentru ca mai de fiecare data am ocazia sa mananc paste facute de sora mea si face niste paste extraordinare sau de ce nu sa mai beau un vin.

Ei da, aici vroiam sa ajung si ca sa fiu si mai precis vinul de care vroiam sa va spun doua vorbe este un Bianco di Pitigliano 2007 – D.O.C facut (evident) la Cantina di Pitigliano. Vinul este fara indoiala unul cinstit, cu un aer tineresc si parfum de iarba proaspat tunsa. Numai bun pentru o zi calda de vara daca e bine racit.

Vinul (in general de aceasta data) mai are o particularitate aceea ca te face curios sa aflii mai multe despre el, si despre locul de unde vine. Fiecare sticla de vin are in spate o poveste doar a ei. Asa se face ca am fost curios dupa sa aflu mai multe despre Pitigliano. Am aflat ca aceasta localitate cu origini etrusce este cunoscut drept micul Jerusalim, iar pozele cu acest mic orasel m-au facut sa il adaug pe lista lunga a locurilor pe care imi doresc sa le vizitez. Cine stie, poate vara viitoare…


Nota: Sursa imaginii de mai sus - wikipedia.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Chardonnay Purcari 2005

A trecut aproape 2 luni de cand am scris despre un vin. M-am decis asadar sa intrerup aceasta tacere cu o mostra din unul din cele mai cunoscute soiuri de vin alb. Este vorba de Chardonnay socotit de multi drept unul din cele mai reprezentative si mai valoroase vinuri albe.

Sa bei un chardonnay facut in Romania poate suna putin ciudat. Sunt insa numerosi producatori care vor sa atinga si acest segment de piata o davada o puteti gasi chiar pe acest blog (e drept insa ca vinul despre care va vorbesc azi nu este tocmai unul produs in Romania). Daca ar fi insa sa ne luam dupa parerea unor persoane mai avizate ca sa bei un astfel de vin care sa merite din punct de vedere calitate-pret trebuie sa scoti din buzunar undeva pe la 30 – 40 roni. Din acest punct de vedere Chardonnay-ul de Purcari (2005) face oarecum exceptie de la regula pentru ca se incadreaza sub limita preturilor mentionate fara a pierde deloc din calitatea vinului. Galbenul pai si mirosul floral dar cu puternice nuante in care simti trecutul petrecut in butoiul de stejar sunt armele cu care acest chardonnay iti poate face mai placuta o seara cu prieteni dragi sau alte situatii de genul asta.

Amarone della Valpolicella

Daca povestesti cuiva despre cum se produce un Amarone o sa primesti foarte posibil un zambet nostalgic daca nu chiar indoielnic.

Ei bine producerea unui astfel de vin este o adevarata poveste, strugurii ajungand sa fie transformati in vin pe vremea cand alte soiuri sunt deja asezate comod in buchetul lor. Asta pentru ca pentru creearea vinurile Amarone, produse exclusiv in regiunea Valpolicella, strugurilor li se pregateste un pat de bambus pe care acestea se odihnesc pana la momentul optim.

Vine apoi intrebarea firesca: pentru ce atata efort? Ei bine...mi-e teama ca n-am sa va pot sau pur si simplu n-am sa vreau sa va raspund. Poate si eu as fi stat sa ma intreb daca n-as fi avut parte de o degustare ad-hoc de doua vinuri din acest tip ieri, degustare in urma careia si raspunsul a venit la fel de firesc ca si intrebarea pe care o aminteam. N-am sa vi-l spun totusi asa cum am zis pentru ca poate ar fi greu de gasit cuvintele cele mai potrivite si daca v-am facut macar ceva mai curiosi atunci pot spune ca mi-am atins scopul.


Cele doua italiene poarta ambele pe eticheta anul Domnului 2004 si daca e sa le mentionez in ordinea intrarii lor in scena primul poarta numele Carlevari iar cel de-al doilea Sartori. Dupa cum am mai spus si in trecut nu imi sta in fire sa fac comparatii prea riguroase si ar fi putin nedrept pentru ca cele doua vinuri despre care va vorbesc azi sunt cu multe clase peste unele vinuri despre care am vorbit pe acest blog. Am sa spun totusi ca as da cateva puncte in plus celui de-al doilea desi nu sunt prea sigur ca acestea nu se datoareaza doar faptului ca a venit dupa ce primul a potolit deja pofta si setea si a avut ceva mai mult timp la dispozitie sa se deschida, sa se lase descoperit.

Italia - Franta si retur

Puteti sa spuneti ca weekend-ul asta am facut o mica pregatire pentru intalnirile de la europene in compania Frantei si Italiei (despre care a propos puteti citi mai multe aici) sau puteti sa spuneti doar ca am explorat cate putin din aceste doua tari.


Daca ar fi sa o luam cronologic ar trebui sa incep cu pastele cu ton (la care trebuie sa recunosc ca Nico este specialista) pe care le-am pregatit si mancat sambata si la care am asociat un agreabil vin rose de la vecinii francezi. Este vorba de un Cotes de Provence despre care auzisem doar si de care am fost placut impresionat datorita combinatiei de arome placute de fructe si nu in ultimul rand al prospetimii lui.


Pentru a justifica returul din titlul acestui post am sa va mai spun doar ca duminica am avut ocazia sa ma vad cu niste prieteni ceva mai vechi alaturi de care am facut pronosticuri pentru europene sau am facut si desfacut planuri de vacanta la un pahar de vin sicilian (Gaio - Roccamora), care fara sa fie un etalon este totusi vin si inca un advertisment ca nici vara asta nu renunt la ideea ca si vreme calda se poate bea vin, lucru despre care am mai vorbit mai mult aici si aici.

Luna Rossa - Vila Zorilor by Vinarte

Mi-am dat seama ca n-am mai scris de multa vreme de un vin romanesc asa ca am gasit oportuna mentionarea unui vin care desi ca soi nu este unul traditional romanesc ca si producator se incadreaza la aceasta categorie. Am amintit in multe randuri preferinta mea fata de merlot si vorbeam nu cu multa vreme in urma cu un prieten caruia ii spuneam ca merlot-ul era favoritul meu pana sa descopar (ceva mai bine) diverse vinuri italiene. Este foarte adevarat insa ca nu mi-am permis sa descopar foarte bine vinurile frantuzesti (ca tot vorbim de un merlot) pentru ca poate stiti ca vinurile frantuzesti adevarate sunt foarte scumpe. Aceluiasi prieten ii spuneam ca vinurile italiene pe langa bucuria gustului lor deosebit m-au facut sa-mi temperez optimismul cum ca as reusi sa recunosc vreodata dupa gust macar vinurile rosii (o parte) datorita varietatii incredibile, care face pana la urma parte din farmecul vinului in general.

Revenind cu picioarele pe pamant (romanesc dupa cum spuneam), mai exact la Dealu Mare cu D.O.C. cu tot, merlot-ul Luna Rossa 2003 a celor de la Vinarte este vinul despre care vroiam sa va vorbesc. Impresia generala este aceea a unui vin fin, cu un nas persistent si amplu care a crescut destul de mult in cei 5 ani pe care ii avea conform etichetei si cred eu (nu stiu de ce) ca este genul de vin care merita pastrat si care poate ascunde surprize placute la invechire.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Cornetto 2006

Nu scriu despre toate vinurile pe care am ocazia sa le gust si ca sustinator declarat al vinului (nu stiu daca exista notiunea asta, dar am vaga impresie ca desi traim intr-o tara viticola romanii beau incredibil de multa bere; am inventat intr-o oarecare masura berea la pet, sau mai degraba am dezvoltat-o pana in faza in care marile brand-uri se bat in pet-uri din ce in ce mai mari) ma intreb daca e bine sa scriu si despre vinurile mai putin bune sau care m-au impresionat mai putin. Ei bine cred ca da! Pentru ca e foarte gresit sa ascuzi defectele crezand ca asta duce in vreun fel la progress. Mai ales cand n-am nici un interes in toata treaba asta de ce sa nu-mi permit sa arat cu degetul, nu?

Ei bine primul lucru care ma opreste de multe ori sa fac acest lucru este acela ca nu am pregatirea necesara sa o fac. In al doilea rand cred cu tarie ca peste tot, deci inclusiv si la vinuri, totul depinde de gustul fiecaruia. Asfel un vin care poate sa nu-mi placa mie poate fi foarte apreciat de altcineva cu preferinte diferite. Ca sa nu mai spun de faptul ca vinul prin esenta lui e ceva pretentios de fel, fiecare grad Celsius, forma paharului, mancarea sau chiar guma de mestecat pe care aproape ca uitasei ca tocmai ai aruncat-o pot schimba foarte mult perceptia despre un vin.

Poate inca de cand ati inceput sa cititi randurile astea v-ati asteptat ca vinul despre care vreu sa vorbesc nu e unul de top. Ei bine nu e. Si poate e putin nedrept sa il blamez tinand cont ca am baut vinuri mult mai proaste, dar mai ales pentru ca vinul nu are un defect evident (cum imi amintesc acum ca am mentionat la un vin pe acest blog) ci doar nu are acel ceva care sa iti sara in cerul gurii si sa vrei sa il plescai ca atunci cand bei in vin bun pe care il mananci mai mult decat il bei.

Asadar, ce sa zic despre Cornetto 2006? Este rezultatul vinificarii unui soi local cipriot (Mavro) si e drept nu are este genul de vin care vrea sa para pretentios. Culoarea este una foarte placuta, usor mai inchisa decat la un rose obisnuit, gustul insa este destul de plat, usor acid si destul de slab alcoolic (am impresia ca racit si mai bine ar fi mers ceva mai bine).

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Chianti la puterea a doua

Sa fi fost amintirea ultimelor experiente Chianti, sau doar faptul ca citisem de curand topic-ul lui Cezar despre Piccini, nu stiu. Cert e ca atunci cand am vazut sticla de Chianti Reserva 2004 D.O.C.G – Piccini a fost ca atunci cand te reintalnesti cu un vechi prieten. Si cum prietenii nu te dezamagesc asa usor, nici parfumul suav de fructe coapte si totusi robust al acestui Chianti de un rosu rubiniu, bine calibrat nu a facut exceptie.

Stiu, nu e foarte indicat sa scriu despre doua vinuri asemanatoare (cel putin ca soi) in acelasi timp. Risti sa faci comparatii pe care eu unul nu le doresc. E la fel de gresit sa iti termini gloantele prea repede (a propos de calibru) ci e mai bine sa pastrezi macar cateva pentru mai tarziu. Cu toate astea faptul ca am adus vorba de Chianti m-a facut sa nu ma pot abtine sa mentionez un alt vin din acest soi a carui corpolenta si rotunjime il fac un bun insotitor la o masa copioasa chiar si daca ai la ea invitati ceva mai pretentiosi in materie de vin, pe care am avut ocazia sa il beau nu cu foarte multa vreme in urma.

Desigur, am citit si eu faptul ca Banfi, care este producatorul acestui Chianti 2006 - D.O.C.G, a fost implicat in oarece scanadaluri in special in ceea ce priveste continutul celebrului Brunello, dar deocamdata raman la parerea ca atunci cand ai o sticla de Banfi in mana ai sigur o sticla de vin si o mica bucata de Italie cu tine.

P.S.: Si pentru ca nu peste foarte multa vreme ma voi intalni cu cativa buni prieteni cu care am avut ocazia sa lucrez si pentru ca am promis ca o sa vin cu un vin bun (ca tot ma dau/iau eu/ei cunoscator :)) ) pot sa zic ca ma gandesc serios ca acesta sa fie un Chianti. Om vedea ce-o iesi.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

vinul.ro pe hartie

Am o veste buna de la vinul.ro si anume ca baietii (fara sa abandoneze versiunea web) sunt in focurile lansarii versiunuii printate a publicatiei lor. Pentru abonamente dati click aici si puteti castiga si o sticla de vin.

Ayios Elias - vin de manastire

Cum era de asteptat, odata cu imaginile de pe insula Afroditei vin si cu o (prima) impresie viticola. Cum cel mai potrivit este sa vorbesc despre ceva traditional asa o sa si fac. Un amanunt interesant al vinului Ayios Elias este faptul ca el este produs intr-o manastire (Chrysorrogiatissa) care si-a castigat un oarecare prestigiu in acest domeniu si reprezinta un cupaj de trei soiuri rosii locale Mavro, Maratheftiko si Ofthalmo cu un start destul de puternic, dar care cel mai bine isi dezvaluie secretele luat cu incetul fara prea mare graba.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Centine Banfi 2004

Mi-a fost putin frica ca dupa vinurile tocmai prezentate, odata cu intoarcerea in tara, si post-urile despre vin vor reveni la experiente mai putin spectaculoase si evident mai...romanesti (nu ca ar fi ceva negativ in asta), dar...(din fericire exista exista un dar) cu ajutorul cumnatului meu care m-a invitat azi la o masa si la un pahar de vin, am reusit sa aman aceasta trecere, sau poate doar mi-am ingreunat-o.

Spun asta pentru ca Centine-ul 2004 de la Banfi pe care l-am baut impreuna, e un vin spulberator, extrem de echilibrat (?!? Sangiovese 60%, Cabernet Sauvignon 20%, Merlot 20%) si cu un finis de mare campion.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Lovituri in stil italian

Cum poate va asteptati nu puteam sa ma intorc din Italia fara cateva impresii oenologice (asta desi n-am fost la festivalul international de vinuri de la Roma care s-a desfasurat in aceiasi perioada cu sederea mea acolo). Desi experientele/experimentele din acest domeniu au fost ceva mai multe am sa insist cel putin pentru moment doar pe doua dintre ele. Doua care rup insa cerul (gurii) si care te fac sa intelegi greutatea unei sticle de vin Italian.

Prima lovitura: Un Brunello di Montalcino – Casisano Colombaio 2001. Orice persoana mai mult sau mai putin avizata in ale vinului a auzit foarte probabil de Brunello, de fapt acesta este si singurul punct slab pe care i l-am gasit acestui vin: faptul ca eram pregatit si aveam asteptari mari de la el. Restul? Nu a putut decat sa confirme aceste asteptari, un vin amplu si grav cu miros intens, un mixt de arome de fructe coapte si piele si un gust pe masura.

A doua: Spuneam putin mai devreme ca Brunello are reputatia unui vin foarte bun si ai intotdeauna asteptari mari de la el. Cel de-al doilea vin insa se afla oarecum intr-o situatie diferita asta desi anul din care provenea 1988 il putea da oarecum de gol. Sper sa nu ma condamnati prea tare daca o sa imi permit sa aseman putin cele doua vinuri, asta pentru ca atat Brunello-ul mentionat anterior cat si Chianti-ul Il Grigio San Felice au ambele o vigoare (desi diferite, distincte, dar sobre amandoua) care te fac sa iti reconsideri pareri, sa modifici clasamente, iar gustul de cirese amare a acestui Chianti te face sa te gandesti la cate surprize iti poate oferi invechirea unui vin bun.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Rose de Roumanie

De data asta n-am procedat ca anul trecut cand am recomandat un vin cu ceva vreme inainte de Sfantul Valentin ca sa aiba tot omu’ timp sa se pregateasca. De data asta propunerea mea este retroactiva. Cu alte cuvinte am sa va spun ce am baut eu ieri (cu sau fara legatura cu sarbatoarea mai sus mentionata).

Gust intens de fructe, bine legat si serios din fire, desi te poate induce putin in eroare zambetul lui strengaresc de rose sunt caracteristicele cupajului de Merlot si Burgund mare pe care cei de la Carl Reh Winery l-au botezat Rose de Roumanie.

Mai adaug doar ca vinul a fost ca recomandare (la mancarea comandata) a somelierului de la Casa Iancului, un local despre care daca n-ati auzit cel putin pentru faptul ca aici au avut loc o serie de degustari despre care ati putut citi mai multe pe vinul.ro, va recomand sa treceti atunci cand vreti sa beti un pahar de vin cu prietenii si sa gustati mancaruri traditionale romanesti.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

VinVest 2008

S.C. VINVEST S.R.L.
Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania
Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara

Organizeaza

VINVEST - Salonul International de Vinuri Timisoara.

In perioada 18-20 aprilie 2008 se desfasoara la Timisoara Salonul International de Vinuri VINVEST 2008.

Salonul se adreseaza :
- producatorilor de vin si distribuitorilor acestora ;
- importatorilor de vin, bunuri si servicii romanesti ;
- producatorilor si distribuitorilor de accesorii, ambalaje ;
- producatorilor si distribuitorilor de materii prime, materiale specifice pentru vin;
- producatorilor si distribuitorilor de echipamente si tehnologii pentru vin;
- materiale si tehnologii pentru constructii si amenajari crame;
- producatorilor de material saditor de vita de vie, produse pentru protectia culturilor, ingrasaminte;
- masini si unelte agricole, aparate pentru aplicari fito-sanitare;
- literatura de specialitate.
Organizatorii fac toate eforturile pentru a avea prezenti jurnalisti din tara, strainatate si un important sector de importatori din tari tinta ale exportului romanesc de vin cum sunt: Rusia, Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Serbia, Muntenegru, Croatia, Ungaria, Austria, Franta, Anglia, Italia, Belgia, Luxemburg, Republica Moldova, Canada, China, Bulgaria, Spania, Elvetia, SUA.
Ca o latura a promovarii vinului romanesc, sunt lansate proiecte cu importante agentii de turism pentru a avea ca vizitatori grupuri organizate de turisti din tara si strainatate.
Cu ocazia acestui eveniment veti putea aprecia oferte nationale si internationale de vin, veti putea degusta, compara si selecta produsele prezentate.

Primirea exceptionala si ambianta particulara a salonului va vor permite sa legati relatii comerciale foarte puternice.
VINVEST 2008 organizeaza a treia editie a Concursului National pentru cele mai bune vinuri si bauturi alcoolice.
Locul de desfasurare al salonului este la Centrul Regional de Afaceri Timisoara, un complex generos de 5.500 mp cu o sala expozitionala de 1800 mp dotata si echipata la standarde europene, zece sali de conferinta, parcare cu o capacitate de 200 locuri, fast food, bar, situat pe str. Eroilor de la Tisa nr 22.

Persoana de contact :
Lucia PIRVU
Expert Degustator
Director VINVEST
Mobil:004 0721 55 00 84
Tel: 0040 356 311 925
Fax: 0040 356 311 926
e-mail: vinvest@gmail.com
web: www.vinvest.ro

Terroir

A " terroir " is a group of vineyards (or even vines) from the same region, belonging to a specific appellation, and sharing the same type of soil, weather conditions, grapes and wine making savoir-faire, which contribute to give its specific personality to the wine.

Sursa: http://www.terroir-france.com/index.html

Vinestral Blanco

Va spuneam cu putina vreme in urma despre pastele cu ansoa (acciughe parca zice italianu’) pe care le-am mancat la niste prieteni. Si cum mi-au placut, ne-am gandit sa facem si noi acasa. Si ne-au iesit. Dar cum am vorbit despre mancare deja weekend-ul asta n-am sa insist prea mult. Am sa va spun doar de noua mea descoperirea. Marturisesc ca nu am baut foarte des vinuri spaniole. Auzisem, totusi de vinurile din zona Rioja sau de Torres, care este unul din cei mai apreciati producatori de vinuri pe plan mondial. Vinestral Blanco D.O.C. Rioja nu are insa pretentiile vinurilor acestui producator, vine totusi din zona mai sus amintita. Ca soi am citit pe contra-eticheta ca este vorba de un soi traditional si destul de vechi spaniol numit Viura. Ca gust, fara sa exagerez prea mult (desi nu se compara cu montepulciano-ul pe care-l bausem prima data cand am mancat astfel de paste) pot spune cu usurinta ca mi-a placut prospetimea si mirosul intens, floral sau pot spune doar ca da o lectie catorva producatori romani (nu zic care), pentru ca fara a fi un vin scump este cu cel puntin cu o clasa peste multe vinuri albe romanesti (asemanatoare la pret) de pe rafturile supermarketurilor.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Cat de important este paharul?

Multi dintre noi ne-am pus aceasta intrebare. Parerea mea este ca da...si paharul conteaza. Mai multe opinii in acest sens cititi singuri aici.

Montepulciano d'Abruzzo

Montepulciano d’Abruzzo - Am citit despre el prima data pe vinul.ro unde a fost publicat o serie intreaga de articole despre vinuri (dar nu numai) din zona Abruzzo, astfel ca atunci cand am vazut prima data pe un raft un Montepulciano (Caldirola) nu m-am putut abtine sa nu imi iau unul. Cu toate astea nu l-am desfacut imediat, am asteptat o ocazie ceva mai speciala. Si cum in weekend am fost invitatul unor prieteni unde am mancat niste delcioase spaghetti cu ansoa care nu stiu daca au vreo legatura cu Abruzzo sau nu, dar care a fost a la italiano oricum si au mers foarte bine cu vinul cu pricina, Moltepulciano-ul si-a gasit sfarsitul firesc.

Nota: Publicat deasemenea si aici.