O sa incep cu Tamaioasa Romaneasca de la Cotnari. Desi degustarea lui nu este foarte recenta si desi vinul dulce nu este in fruntea preferintelor mele aroma tamaioasei nu este foarte usor de uitat, este o aroma delicata care a impresionat si juriul de la salonul de la Bruxelles de anul asta unde a obtiut o medalie.
Nu intamplator am lasat la urma Reose-ul celor de la Canti. Am ramas placut impresionat de de caracteristicile lui. Personal cred ca multi romani au parerea gresita ca rose-ul se rezuma la Busuioaca de Bohotin si implicit ca tot vinul de acest tip este dulce. Ei bine Sangiovese Merlot – IGT nu este deloc dulce, dar este un vin bine crescut, cu care o scoti la capat indiferent de cui il oferi, un vin cu o aroma ce iti gadila papilele de la primul contact si pe care zau ca n-as ezita sa-l mai incerc. Am vazut cu ceva vreme in urma o emisiune la Realitatea in care era invitat Catalin Paduraru si care la intrebarea moderatorului despre ce vin “se poarta” anul asta (daca nu-mi amintesc gresit si daca se poate vorbi de asa ceva) acesta a amitit rose-urile. Pe langa acest lucru sunt de parere (si am auzit vorba asta la mai multi) rose-ul este un vin care prin corpolenta imprumutata de la vinul rosu si prin prospetimea ce te trimite cu gandul la vinul alb se dovedeste a fi un vin ideal pentru perioadele mai calde ale anului.Nota: Publicat deasemenea si aici.
Dupa episodul cu Chardonnay-ul Tezaur La Cetate am gasit cu greu tragerea de inima sa scriu despre Pinot Noir Arhaic Murfatlar-DOC-CMD. N-am sa prelungesc prea mult anuntarea verdictului si am sa spun ca desi am avut asteptari mai mari de la acest vin decat de la precedentele vinuri de acest soi prezentate pe blog (aici si aici) cel pe care vi-l prezint azi m-a dezamagit. Cu un miros deranjant si un gust pe masura, singurele calitati ale acestui vin sunt cele in care mai poti inca recunoaste o usoara aroma de Pinot Noir. Probabil, daca ar fi sa caracterizez acest vin, eventual intr-un singur cuvant, cel mai potrivit ar fi intocmai cel folosit de producatorul lui (Vinexpress)...arhaic.Nota: Publicat deasemenea si aici.
S
aptamana asta n-a fost o saptamana tocmai usoara pentru mine. Nu pentru ca as fi avut un volum mare de munca caruia a trebuit sa ii fac fata sau vreun deadline ci pentru ca saptamana asta mi-am schimbat locul de munca. Am inceput saptamana la o firma si am terminat-o la alta.Orice schimbare de acest gen iti creeaza un oarecare disconfort. Pleci de la un loc unde stii ce ai de facut si cunosti lumea cu care lucrezi catre un loc in care stii doar atat cat ai putea afla de la cei cu care ai avut interviurile. Desigur ca despre firma poti stii mai multe dar senzatia de nou cu greu o poti inlatura (pentru mine a fost si prima data cand m-am aflat in aceasta situatie asa ca e valabil cu atat mai mult). Decizia pentru mine nu a fost una usoara, dar din moment ce am facut acest pas inseamna cu atat mai mult ca vad aceasta schimbare ca pe oportunitate din care sper sa invat si sa acumulez cel putin la fel de multe ca de la precedentul job. N-am sa mai insist prea mult asupra acestui lucru. Dupa cum puteti vedea si din titlu nu acest lucru este subiectul principal al acestui topic. Legatura intre schimbarea de care va spuneam si Chardonnay-ul La Cetate Tezaur de la Carl Reh Winery se explica prin faptul ca la plecarea de la fostul loc de munca colegii mi-au facut un cadou compus dintr-un set de accesorii pentru vin si o astfel de sticla. Alegerea vinului a fost facuta de o persoana foarte importanta :P (nu dau nume) care desi stia despre preferinta mea pentru vinul rosu a citit pe blog ca sunt in cautare de un vin alb bun. Si nu exagerez cu nimic spunand ca asa a si fost. Un vin bogat si complex. Un vin ca o calatorie. Sau mai bine zis ca finalul unei calatorii a carei finalitate este regasirea unei persoane sau a unui lucru de care ti-a fost dor. Stiti senzatia pe care o ai atunci cand trebuie sa te intalnesti cu cineva la metrou (eventual gara) si intamplarea face sa ajungi pe peronul opus? Il vezi pe celalalt zambind catre tine in timp ce vagoanele de metrou merg din ce in ce mai rapid intre voi. Asa este si cand duci paharul cu acest Chardonnay la gura. Odata ce-l cobori totul iti devine clar...metroul e acum departe si iti dai seama ca n-a fost doar o parere...ai gasit ceea ce cautai. Repeti miscarea si lucrurile incep iar sa se miste...in sensul bun;).
Nota: Publicat deasemenea si aici.
O sa incep cu Tamaioasa Romaneasca de la Cotnari. Desi degustarea lui nu este foarte recenta si desi vinul dulce nu este in fruntea preferintelor mele aroma tamaioasei nu este foarte usor de uitat, este o aroma delicata care a impresionat si juriul de la salonul de la Bruxelles de anul asta unde a obtiut o medalie.
Nu intamplator am lasat la urma Reose-ul celor de la Canti. Am ramas placut impresionat de de caracteristicile lui. Personal cred ca multi romani au parerea gresita ca rose-ul se rezuma la Busuioaca de Bohotin si implicit ca tot vinul de acest tip este dulce. Ei bine Sangiovese Merlot – IGT nu este deloc dulce, dar este un vin bine crescut, cu care o scoti la capat indiferent de cui il oferi, un vin cu o aroma ce iti gadila papilele de la primul contact si pe care zau ca n-as ezita sa-l mai incerc. Am vazut cu ceva vreme in urma o emisiune la Realitatea in care era invitat Catalin Paduraru si care la intrebarea moderatorului despre ce vin “se poarta” anul asta (daca nu-mi amintesc gresit si daca se poate vorbi de asa ceva) acesta a amitit rose-urile. Pe langa acest lucru sunt de parere (si am auzit vorba asta la mai multi) rose-ul este un vin care prin corpolenta imprumutata de la vinul rosu si prin prospetimea ce te trimite cu gandul la vinul alb se dovedeste a fi un vin ideal pentru perioadele mai calde ale anului.
