Pinocchio - Nero d'Avola 2006 (Dievole)

Stim cu totii zicala In Vino Veritas, cum stim si aventurile celebrului personaj Pinocchio, caruia ii crestea nasul atunci cand spunea cate o minciuna. In aceste conditii, cele doua notiuni (adevarul din vin si celebra papusa de lemn) par oarecum in antiteza.

Antiteza ori ba, vinul despre care va vorbesc azi mi s-a parut mai degraba o metafora si un exercitiu de marketing indraznet si interesant deopotriva. Dar sa lasam aceste amanunte in seama celor mai priceputi ca noi in ale brandigului de vin si sa purgedem in povestirea vinului.

Desi din cu totul alt soi decat Passopisciarro, inca proaspat in amintire, cel putin in nas n-am putut sa nu sesizez o oarecare asemanare. Chiar si gustul aduce putin cel al vinului amintit in postarea precedenta, pe semne ca Sicilia si-a pus amprenta pe ambele vinuri intr-o maniera foarte personala.

Asadar, nasul debuteaza frumos si te invaluie cu note tonice de zmeura si cireasa. Gustul este foarte intens, taninii sunt bine integrati, abia sesizabili ceea ce il face usor si agreabil. Aroma de fructe rosii se mentine pana la final, dar este ajutata si de un usor iz condimentat. In plus, spre final, mai poti simti o nunta ce aduce cu macesele. Postgust suficient de lung si placut.Nota: Publicat deasemenea si aici.

Corvo Rosso - Duca di Salaparuta

M-a intrebat cineva pe blog cum aleg vinurile pe care le beau. Ii raspundeam ca pe langa recomadarile pe care le citesc, sau le aud sunt de cele mai multe ori tentat sa aleg soiuri pe care nu le-am mai incercat. Vinul Corvo Rosso se incadreaza cumva in ambele categorii. Asta pentru ca citisem pareri de bine, pe care le-am luat drept recomadari si pentru ca vinul este un cupaj de trei soiuri (Nero d’Avola, Nerello Mascalese si Pignatello) din care cel putin doua imi sunt mai degraba straine. In plus am primit, acum ceva vreme, un astfel de vin, produs de acelasi vinificator, Duca di Salaparuta, dar cu mai bine de 40 de ani in urma (cumva bunicul vinului de care va vorbesc azi, pe care insa am decis sa nu-l deschid). Asta nu a facut decat sa-mi creasca curiozitatea legata de acest vin.

Va spuneam ca cel putin 2 din soiurile din acest cupaj imi sunt straine. Insa adevarul este ca si cunostintele mele legate de Nero d'Avola nu sunt din cele mai vaste. Cu toate astea mi-am amintit de la precedenta experienta Nero d'Avola de acel tare si moale, aspru si catifelat, senzatie pe care Corvo nu o are atat de evidenta, dar pe care o suplineste cu succes cu o serie de alte senzatii placute. Sa fie oare de la celelalte doua soiuri? Nu stiu. In orice caz va recomand ca la urmatoarea iesire la iarba verde sa incercati acest vin sicilian. Eu cred ca se potriveste unui gratar ca cel de 1 Mai.

Sicilia intr-un pahar cu vin

Astazi am fost placut surprins de faptul ca am gasit cateva vinuri destul de bune in meniul unui restaurant fara prea mari pretentii.

Si cum am avut de unde alege (si aici tin sa precizez ca marea majoritate a vinurilor de import din meniu erau aduse de Cramele Recas) nu mi-a fost foarte usor. Am mers pe mana unui Nero D'avola I.G.T. Sicilia 2007 de la Piccini pe care ii cunoscusem prin intermediul unui Chianti cu ceva vreme in urma.

Despre Nero D'avola auzisem, stiam deci ca e un soi specific Siciliei, dar a fost prima data cand am gustat din robustetea si gustul taninos (usor dulce, dar sec ca vin) al acestui soi.

Am sa indraznesc sa spun ca acest soi merita o invechire pentru ca e genul de vin care promite de la prima gura ca poate mai mult. Nu ramane decat sa il incercati si voi.