Vinul si 'Tetra Pak-ul'

Sa presupunem ca majoritatea dintre noi a trecut de socul primului dop de tip screw-cap de la o sticla de vin. Sa mai presupunem ca multi dintre aceasta majoritate au vazut, sau de ce nu, au incercat un vin ambalat la bag-in-box (sunt acele cutii caronate in care exista o punga vidata care se strange odata ce torni vinul in pahar, astfel nepermitand intrarea aerului si, implicit, oxidarea bauturii).

Ok, acum sa ne inchipuim urmatorul episod: ne trezim dimineata si abia apucam sa ne dezmeticim putin, ne spalam pe ochii si, ajunsi la frigider luam de pe unul din rafturi un produs ambalat in Tetra Pak si il ducem la gura. Ne-am astepta, binenteles ca acesta sa fie lapte sau,in cel mai rau caz vreun juice de portocale, dar nu. Este pur si simplu vin.

Ok, trecem peste cazul in care asta ar fi o farsa si stam sa ne gandim, cum ar fi sa cumparam vin ambalat astfel. Hai sa nu va las sa va gaditi prea mult si sa va spun ca astfel de vinuri chiar exista. Nu ma credeti? Intrati aici sa cititi mai multe. Voua cum vi se pare ideea?

Nota: Publicat deasemenea si aici.

In vizita la Crama Rotenberg

Pentru ca eram curiosi sa vedem unde si cum se face Merlot-ul despre care v-am amintit in cel putin doua randuri si pentru ca domnul Mihail Rotenberg a acceptat sa ne primeasca, ieri in grup aproape complet (ma refer la grupul alaturi de care facem degustarile de grup despre care v-am mai scris), am facut o scurta vizita la Crama Rotenberg in Ceptura.

Asa cum ma asteptam, pentru ca ne povestise deja domnul Rotenberg la intalnirea anterioara, am observat la crama dorinta de a evita pe cat se poate bruscarea vinului, interventia mecanica fiind redusa pe cat posibil. Crama nu este foarte mare ca suprafata insa ea este organizata pe trei nivele, din care doua se afla sub nivelul solului, asta si pentru ca se pune accentul pe metoda gravitationala in procesul de vinificare.

Partea interesanta a vizitei a fost degustarea in paralel a catorva vinuri din recolta de anul trecut, facute din strugurii de pe acelasi plai dar tratate cu drojdii din diferite colturi ale lumii. Eu unul, am ramas surprins de divesitatea de gusturi pe care aceiasi struguri o pot da.

Si pentru ca vorba multa ... saracia omului iata cateva imagini din crama.

Crama, vedere exterioara ...


Drumul vinului incepe oarecum surprinzator in recipiente destinate in mod normal gunoiului. Metoda a fost insa folosita deja cu succes in California.

Coboram primul rand de scari spre urmatorul nivel ...


... cel al butoaielor.


La ultimul nivel sunt depozitate sticlele ce mai tarziu vor ajunge pe mesele noastre.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Traditia continua la Aliman ...

... zic ei. Eu zic, si as fi bucuros sa se intample asta, ca se incearca repetarea succesului avut de Enira (eu prin succes inteleg nu neaparat unul comercial ci creearea unui vin deosebit in primul rand), cu unul produs in Romania.

Astfel, vineri 18 Septembrie, la invitatia lui Ghenadie Bobeica de la WineRo, am participat la sarbatoarea incheierii culesului viei, ajunsa anul acesta la maturitatea ce permite producerea de vin, la Aliman, un sat dobrogean, despre care auzisem mult prea putine lucruri pana acum, dar care si-ar putea gasi astfel un loc pe harta viticola in viitor.

Sarbatoarea a fost organizata, asa cum se cade, in cel mai pur stil campenesc, cu cantece de voie buna, friptura de rata si miel la protap si, binenteles, must. Asta ca sa nu mai spun ca mancarea a fost completata cu vinurile Enira, despre care v-am mai vorbit deja in cateva randuri. In aceste conditii nu e de mirare ca nu am respectat programul initial si am intarziat pe meleagurile dobrogene cateva ore in plus.

Daca eu n-am reusit sa va induc atmosfera de sarbataoare, poate vor reusi sa faca asta imaginile de mai jos ...


la cules...

ciorchine de Merlot...

Ghenadie vorbindu-ne despre proiectul de la Aliman...

fecioarele si vinul...

drumul dintre vii...


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Despre dopurile de aluminiu si Cramele Halewood

Utilizarea dopurilor de aluminiu sau de tip screw-cap nu mai este demult o noutate. Aceasta solutie este folosita de ani buni de multi producatori, cu precadere de cei din lumea noua insa, nu de putine ori, parerile despre acest tip de dopuri sunt, oarecum pe nedrept, unele negative. Spun oarecum pe nedrept pentru ca, desi tehnic vorbind, dopurile cu filet ofera vinului conditii favorabile in lupta cu mediul inconjurator, personal mi-e greu sa-mi inchipui disparitia totala a dopurilor de pluta carora le gasesc vina ca dau deschiderii unei sticle de vin un farmec aparte.

Nu de putine ori, acest tip de dop creeaza falsa impresie ca e vorba de un vin prost. Nimic mai fals. Am baut de exemplu vinuri australiene sau nou-zeelandeze cu astfel de dop cu mult peste unele care folosesc metoda traditionala de imbuteliere. Este adevarat ca niciodata nu vei vedea un screw-cap la o sticla de Opus One sa zicem, dar o catalogare ca cea tocmai amintita este, dupa parerea mea, gresita.

In aceste conditii, utilizarea de catre un producator roman a unei astfel de solutii mi se pare un semn de curaj. Am citit, in cateva randuri, ca piata romaneasca, inca prea putin matura, nu ar fi pregatita pentru asa ceva. Poate ca asa este, poate ca nu. In orice caz, cei de la Halewood si-au asumat acest risc si au scos pe piata sticle cu astfel de dopuri. Am descoperit acest lucru intamplator cand am comandat zilele trecute o sticla de Pinot Noir - Prahova Valley Reserve si sunt curios ce succes vor avea aceste vinuri.

Eticheta - ep. I (Smoking Loon)

Producator: Don Sebastiani & Sons
Tara: SUA
Gama: Smoking Loon
Vin: Zinfandel
An: 2007

Eticheta unui vin

Acest text nu isi propune sa ofere explicatii despre continutul vreunei etichete de vin ci este o simpla introducere la o noua rubrica pe care am hotarat sa o adaug acestui blog.

Ei bine, nu a fost foarte greu de ghicit, nu? Aceasta noua rubrica este dedicata etichetei vinului, bucata aia de hartie care uneori iti atrage privirea sau alte ori doar iti ofera informatii pretioase. Mai colorate (vezi cele din lumea noua) sau mai simple (vezi etichetele frantuzesti), mi-am propus ca, o data pe saptamana (inca nu sunt deci asupra frecventei), sa postez aici cate o eticheta despre care foarte probabil nu voi stii foarte multe. Nu, nu mi-am propus sa prezint doar etichetele unor vinuri care au facut cariera ci, dupa cum veti vedea, de multe ori va fi vorba doar de idei pe care le voi gasi interesante.

Daca ne influenteaza sau cat conteaza eticheta in alegerea unui vin, veti decide voi.

Agentie de publicitate…cauta varfuri

Prins intr-o discutie despre (ne)originalitate si branding in domeniul vinului pe blog-ul vitriolat (promit pe viitor un articol dedicat acestui blog). Am gasit intamplator (si asta ma face sa ma intreb cate cazuri asemanatoare ar putea exista) o eticheta a unui vin american care seamna izbitor de bine cu gama Black Peak a celor de la Vinterra. Nu stiu daca aceasta se datoareaza producatorului sau vreunei agentii de publicitate, dar ambele situatii le gasesc penibile datorita fidelitatii cu care a fost copiate atat eticheta cat si numele.