duminică, 29 martie 2009

Doua seci si unul dulce

O chestiune interesanta si pe care am mai repetat-o este aceea ca vinurile, prin diversitatea lor pot acoperi o paleta foarte larga de gusturi. De la cei care prefera vinurile rosii seci, in stil Bordoeaux si pana la vinurile generoase in stil Porto sau Sherry, vinul parcurge o gama larga de arome si gusturi si tot atatea povesti.

Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa, dintre aceste doua, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acetui AOC este Sancerre Les Lorys - Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi, care se inchid usor amarui.

Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam chiar si intr-o discutie de pe acest blog ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin. Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.

Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua amintite mai sus. Primul este acela ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare!) Iar ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.

vineri, 27 martie 2009

Doua vorbe despre vin

Au trecut mai bine de doi ani de cand am scris primul meu post despre vinuri pe blogul meu si ceva mai mult de cand am inceput sa constientizez ca vinul nu e doar alb si rosu, dulce sau sec. De atunci am tot citit si invatat lucruri noi despre acest domeniu, dar am si realizat ca sunt si mai multe lucruri de invatat. Am cunoscut oameni noi priceputi in acest domeniu si am discutat cu multi despre vie si vin. Mi-am luat inima in dinti si m-am si inscris la un curs despre vin.

Nu am pretentia ca ma pricep, ba chiar in tot acest timp recunosc ca mi-am schimbat unele pareri si continui sa mi le imbunatatesc si sa mi le schimb pe altele.

In Romania asa numita cultura a vinului nu are foarte multi adepti cred insa in faptul ca acest lucru se va schimba mai devreme sau mai tarziu.

Imi aminteam ca acum ceva vreme vroiam sa invat despre asta si nu stiam cum si de unde sa incep. De aceea mi-am si propus sa scriu aceste randuri. Desi nu sunt vreun profan imi permit sa fac doua recomandari celor care doresc sa afle mai multe despre vin.

Am sa incep cu doua carti pe care tocmai le-am citit. Prima se numeste Vinurile Lumii si in ea sunt prezentate podgorii si vinuri de pe intreg mapamondul. Departe de a fi o enciclopedie completa intr-un domeniu atat de vast, cartea reuseste insa sa parcurga suficient de detaliat toate tarile si zonele in care se cultiva vie si se face vin, fiind un ghid util pentru a-ti face o prima impresie asupra particularitatilor si calitatilor fiecarei zone si vin in parte.

Acum ca ne-am facut o privire generala despre geografia vinului trebuie sa lucram putin si la detaliile legate de cum se bea un vin si ce face ca un vin sa fie mai apreciat ca altul.

Fara indoiala pentru ultima parte a acestei fraze totul tine de gustul fiecaruia, dar sunt o serie intreaga de alte lucruri important de stiut de catre orice persoana interesata.

Pentru toate astea recomand cartea domnului Profesor Viorel Stoian – o personalitate in domeniu, Marea carte a degustarii vinurilor, care trateaza intr-un limbaj accesibil si celor fara experienta in oenologie si de cele mai multe ori cu un umor care pe mine m-a cucerit de la primele pagini toate detaliile legate de cum si ce trebuie remarcat la un vin si tot ce tine de degustarea lui.

Asadar trebuie doar sa vrei sa aflii mai multe. Surse sunt destule.

P.S.: Prima carte este relativ usor de gasit in mai toate librariile. Pe cea de-a doua o veti gasi cu siguranta in una din locatiile Vinexpert sau comanda de pe evinoteca.ro.

sâmbătă, 21 martie 2009

Prince Mircea DOC-CMD Vanju Mare 2005

Aruncand figitiv un ochi pe blog, Prince Mircea D.O.C - C.M.D. Vanju Mare Terase Danubiene ar fi al cincilea merlot de la Vinarte despre care va vorbesc. Cu singuranta asta nu e o pura intamplare. Eu personal recunosc ca nu am mai baut atat de multe vinuri din acest soi de la vreun alt producator de vin din Romania sau ce-l putin nu-mi amintesc sa fi facut asta. Acest lucru, ma gandesc, ca este o dovada simpla ca Vinarte o stie pe asta cu Merlotul.

Fara indoiala ca in toate aceste vinuri poti citi caracteristici ale soiului dar nu fara a remarca (era oarecum de asteptat) particularitati ale fiecarui vin in parte.

Plecand de la aceasta ideea la Prince Mircea mi-a placut fructozitatea aromelor. Aromele de frunte de padure sunt o asociere des intalnita la acest soi, dar n-am putut sa nu remarc prospetimea acestor arome din buchetul acestui vin. Daca la unele vinuri rosii simti fructele de padure bine coapte (rascoapte as zice) Prince Mircea ti le arunca in nas proaspete, parca abia culese. La asta se adauga o persistenta buna, usor taninoasa care fac din acest vin o alegere buna la masa de weekend.


Si apropo de masa de weekend, desi detinatoarea secretului acestei retete este Nico nu m-am abtinut sa nu imortalizez crusta de parmezan si alte bunatati pe care a prins-o pieptu' lui puiu'.