Parlez-vous Français? (Degustare de grup)

Pentru ca nu ne-am putut decide in timp util cu ce vinuri italiene sa ne continuam periplul oenologic prin aceasta tara, dar mai ales pentru ca Ghenadie a venit cu doua propuneri carora greu le-am fi putut rezista, joia trecuta am revenit pe meleaguri frantuzesti.

Cum poate sunteti curiosi ce vinuri ne-au intors din drum, o sa trec direct la descrierea lor.

Dourthe No. 1 - 2007, alc. 12.5%: un cupaj de Merlot si Cabernet Sauvignon de un rosu vivace; nas copilaros, in care regasesti nuante floral-vegetale; gust nesofisticat cu ceva trimiteri catre gemul de prune; postgust scurt si apos.

Chateau Gloria - Saint Julien - Domaines Martin 2006, 13% alc: Culoare violacee frumoasa; nas bine facut, decorat cu note de violete si o tusa fina de piper; gust puternic insa greu de citit; tanini asprii, putin astringent; l-am suspectat ca nu a ajuns inca l-a maturitate.

La Chapelle de la MaissonHaut-Brion - 2006, alc. 13.5% (Domaine Clarence Dillon, Graves): Granat stralucitor; nas complex in care capsuna si cireasa se aseaza frumos impreuna; in gura vinul este corpolent si calm; un vin consistent ce iti acopera tot cerul gurii cu senzatii fructoase; in acelasi timp mai poti simti vag o senzatie de carne cruda si sange, iar in final, iti arunca un zambet fin de foi de tutun.

Chateau La Maisson Haut-Brion -1995, alc. 13% (Domaine Clarence Dillon, Pessac-Leognan, Graves): Culoare brumarie, nas carnos pe care eu l-am asociat cu un iz de faleza/plaja (iertati-mi asocierea); sangvinic, in nas se mai simte un usor miros de praf de creta; odata gustat, pune stapanire pe toata gura cu gustul lui mineral pigmentat cu un strop de samanta de dovleac; tanini bine integrati; daca ar fi sa il caracterizez mai pe scurt as spune ca e un vin dificil, despre care am auzit ca reprezinta bine tipicitatea zonei, o experienta foarte interesanta.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Nobila Franta - Degustare de grup

Saptamana asta am participat la ultima degustare pe 2009 de la Ginger si, din fericire, vinurile au reusit sa faca din acest eveniment o frumoasa incheiere a acestui an, fiind una din cele mai bune selectii pe care le-am facut noi in cadrul intalnirilor noastre. Tema a fost, cum probabil v-ati dat seama din titlu, chateau-uri, iar participantele au fost urmatoarele:

Chateau Fonbadet 2002, Paulliac, alc.12.5%: Culoare profunda; nas complex cu note eucalipt, ciocolata si putin piper; gust armonios, cu atingeri de pruna si ciocolata amaruie; tanini fermi; corpolenta medie; cand am mirosit paharul dupa golirea mi-a amintit de coca dospita.

Chateau des Jacobins 2002, Pomerol, alc. 13%: Culoare stralucitoare; nasul are o fructuozitate foarte placuta cu tonuri de zmeura si fragi; in gura da o usoara senzatie dulceaga, probabil datorita fructuozitatii; tanini fini; gustul este imbogatit de nunte florale (toporasi); imbraca placut cerul gurii; un vin fin, dar parca nu tocmai complex; final lung si foarte placut.

Chateau Monestier La Tour 2003, Bergerac, alc. 13.5%: Culoare brumarie; nas prietenos ce mi-a amintit de mirosul unei prajituri cu visine; in gura sunt combinate nuante de piele si tonuri pamantoase; usor lipsit de aciditate; un vin fara defect dar grav si destul de greu de interpretat; putin iute pe final; m-a surprins prin diferenta de paleta a senzatiilor olfactive si cele gustative.

Chateau La Tour de Mons 2004, Margaux, alc. 13.5% : Culoare vie, cu tente rubinii; se prelinge foarte frumos pe pahar; nas fructos (fructe rosii: coacaze si capsuna) cu tuse de scortisoara; corpolent, cizelat; structura personala, pare sa se deschida in trepte in gura; fructos si la gust, insa mai degraba cu nunte apropiate de cele de cireasa; tanini moi; postgust generos si viu.

Chateau de Lamarque 2001, Haut-Médoc, alc. 13%: Culoare inchisa; nas complet, in straturi; se simte in el iz de cuisoare si pruna carnoasa; echilibrat; structura buna; gustul are trimiteri catre cafea si afine, dar si putina zmeura; umple cerul gurii foarte placut.


Toate vinurile mi-au placut in felul lui, totusi, ordinea preferintelor mele este urmatoarea:

1. Chateau de Lamarque 2001
2. Chateau La Tour de Mons 2004
3. Chateau des Jacobins 2002
4. Chateau Fonbadet 2002
5. Chateau Monestier La Tour 2003

Sa ne vedem cu bine in 2010!

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Syrah/Shiraz - Degustare de grup

Trebuie sa marturisesc ca, eu unul, am asteptat cu destul de multa nerabdare ultima noastra intalnire pe teme oenologice, ce a avut ca tema soiul Shiraz, soi pe care eu il consider unul din preferatele mele.

Intalnirea noastra s-a bucurat si de aceasta data de prezenta prietenilor vinului (asa cum frumos le-a zis Andrei aici), a prietenului nostru Ghenadie si a gazdelor doastre de la Ginger (de aceasta data reprezentate doar de Doru).

Pentru ca sedinta noastra precedenta ne-a deschis apetitul pentru degustari in orb, am cazut cu totii deacord ca si de aceasta data sa aplicam aceasta metoda, astfel ca toate cele opt sticle si-au tras caciula pe ochii si si-au asteptat cuminti randul, exceptie facand doar Syrah 2007 by Enira, care fiind un vin din cu totul alta categorie (inclusiv ca pret) si necesitand o carafare prealabila l-am lasat la final ca sa incununeze adunarea noastra.

Iata care au fost vinurile cu care ne-am delectat in acest episod al intalnirilor noastre:

Jacob’s Creek Shiraz 2006 (Australia) 14% alc.: un vin rubiniu inchis, ce deseneaza frumos paharul; nasul este condimentat, usor ciocolatiu in care se mai pot simti ceva zvarcoliri de cireasa amara; taninii sunt destul de evidenti, dar fara a stirbi din rotunjimea vinului; un vin destul de consistent; in postgustul mediu se simt nuante iuti;un vin onest.

Saint Joseph Syrah 2007 – Jean-Michel Gerin (Franța) 12.5% alc.: In nas se simte initial un amestec putin ciudat, un iz de bacon insotit de note fructoase, dar care deviaza dupa prima gura in note usor animalice; dezechilibrat; usor amarui; final scurt.

Cramele Recaș Shiraz 2008 (România) 14% alc.: Culoare foarte vie; notele de bacon afumat se impletesc cu aromele fine de cafea; taninii sunt destul de fermi, parca abia tinuti in frau; gustul pare usor dulceag si plin de arome de fructe (visina); aciditate ridicata; final condimentat; vinul da senzatia ca e inca tanar si ca mai poate sa creasca, sa se cizeleze.

Lindemans Bin 50 Shiraz 2007 (Australia) 13.5% alc.: Culoare usor caramizie; nasul este puternic fructat; se simt in el mure si afine proaspat strivite; gustul este elegant si plin, in el se ciocnesc adieri de piper negru si praf de cacao; tanini calmi; bine echilibrat; postgust foarte agreabil.

The Hedonist Shiraz McLaren Vale 2005 (Australia) 14.5% alc.: Culoare rosu Bordeaux; nas condimentat, deosebit de complex in care stau inclestate note afumate si parfum de foi de tutun; tanini fini; in gura se mai simt tente vanilate, pentru ca in final, nuantele de mure sa puna stapanire pe toate simturile.

Salentein Reserve Syrah 2004 (Argentina) 15% alc.: Culoare stralucitoare, rosu-caramiziu; nasul este puternic si indraznet, insa nu foarte elevat si iti trezeste amintirea unui strugure bine copt si parguit de soare; da impresia ca ar avea ceva zahar rezidual; are o usoara carenta de aciditate, dar si note putin oxidative; alcoolul este foarte evident, usor dezechilibrat; final lemnos.

Yellow Tail Shiraz 2008 Casella Wines (Australia) 13.5% alc.: Vinul are o culoare rubinie, intensa; nas piperat, insotit de trimiteri spre cafeaua proaspat macinata; In gura te intampina arome fine de scortisoara, iar fructuozitatea este sustinuta cu note placute de visina; aciditate ridicata; posgust fructos, cu tuse de flori de liliac ce pare sa il faca usor dulceag in final;

Cramele Recaș Shiraz 2007 (România) 14% alc.: Culoare violacee; Nasul este proaspat si floral (violete); gustul mi-a amintit de cel al compotului de visine; subtirel; pare lipsit de corpolenta.

Cam astea ar fi parerile mele personale. Cine nu si-a pierdut insa rabdarea mai primeste ca bonus si opinia mea despre Syrah-ul despre care spuneam ca l-am considerat ca fiind o placuta incheiere a intalnirii noastre si deci, nu a fost luat in considerare in alcatuirea clasamentului preferintelor personale, clasament pe care il puteti citi mai jos si despre care, cred ca merita amintit ca l-am facut inainte sa deconspiram participantii (n.r.: probele erau cunoscute, ordinea nu).

Syrah 2007 by Enira, Bessa Valley (Bulgaria): Culoare destul de inchisa; nas complex si promitator; gustul este plin si bine balansat, in el se simt senzatii de piper fin macinat; postgust prelung si bogat in note de cafea si migdala; un vin in ascensiune caruia nu-i poti reprosa decat faptul ca ne-am intalnit prea devreme.

1. The Hedonist Shiraz McLaren Vale 2005
2. Lindemans Bin 50 Shiraz 2007
3. Jacob’s Creek Shiraz 2006
4. Yellow Tail Shiraz 2008
5. Cramele Recaș Shiraz 2008
6. Cramele Recaș Shiraz 2007
7. Salentein Reserve Syrah 2004
8. Saint Joseph Syrah 2007

Numai bine!

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Vinul si 'Tetra Pak-ul'

Sa presupunem ca majoritatea dintre noi a trecut de socul primului dop de tip screw-cap de la o sticla de vin. Sa mai presupunem ca multi dintre aceasta majoritate au vazut, sau de ce nu, au incercat un vin ambalat la bag-in-box (sunt acele cutii caronate in care exista o punga vidata care se strange odata ce torni vinul in pahar, astfel nepermitand intrarea aerului si, implicit, oxidarea bauturii).

Ok, acum sa ne inchipuim urmatorul episod: ne trezim dimineata si abia apucam sa ne dezmeticim putin, ne spalam pe ochii si, ajunsi la frigider luam de pe unul din rafturi un produs ambalat in Tetra Pak si il ducem la gura. Ne-am astepta, binenteles ca acesta sa fie lapte sau,in cel mai rau caz vreun juice de portocale, dar nu. Este pur si simplu vin.

Ok, trecem peste cazul in care asta ar fi o farsa si stam sa ne gandim, cum ar fi sa cumparam vin ambalat astfel. Hai sa nu va las sa va gaditi prea mult si sa va spun ca astfel de vinuri chiar exista. Nu ma credeti? Intrati aici sa cititi mai multe. Voua cum vi se pare ideea?

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Degustare de grup - Tema libera: Soiuri sau vinuri cu care te intalnesti mai rar

Nu, n-am incercat sa concuram cu cei de la vinul.ro, care au organizat la un moment dat la Casa Presei Libere o serie de intalniri ce aveau titlul vinuri cu care rar te intalnesti, ci am cazut pur si simplu de acord sa dam o sansa si unor soiuri despre care in Romania se aud destul de putine, daca nu deloc ,si sa organizam o intalnire la Ginger pe aceasta tema. Dupa cum veti vedea, printre soiurile ceva mai exotice s-a strecurat si un Sauvignon Blanc de la Clos de Colombes, pentru ca, desi ca soi este foarte cunoscut, auzisem multe despre acest vin, dar nu apucasem sa il cunoastem.

Cu aceasta ocazie am avut ocazia sa ne cunoastem cu Razvan Jurca al carui blog va invit sa il vizitati, dar si cu un reperzentat al vinurilor Santomas in Romania care ne-a oferit astfel ocazia sa descoperim cate ceva despre aceste vinuri slovene.

Partea mai putin placuta a acestei degustari a fost faptul ca am avut, mai mult ca niciodata intr-o astfel de imprejurare, parte de destul de multe vinuri obosite (am incercat in mod voit sa evit termenul de defect). Despre aceste vinuri, dar si despre cele care nu s-au facut de ras va invit sa cititi impresiile de mai jos.


Clos de Colombes - Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Domeniile Clos de Colombes): auriu intens; in nas se simt arome fine de salcam si miere; odata gustat aromele se simt destul de puternic, dar sunt usor dezavantajate de nota oxidativa a vinului; retronazal se simt note de flori de camp si vanilie; final nu foarte lung; un vin nu tocmai tipic pentru acest soi.

Sylvaner 2005 - Vin D'Alsace (alc. 12%, prod. cave Vinicole de Pfaffenheim, Alsacia, Franta): Culoare verzuie; nas aromat, cu iz ierbos si usore nuante de flori de tei; gustul este insa oarecum acrisor, usor dezechilibrat; postgust aproape inexistent.

Yalumba Viogner 2006 - Eden Valley (alc. 14.5%, prod. Yalumba, Eden Valley, Australia): Nas deranjant, din zona mercaptanului; Gust dezechilibrat si gol; Este primul vin australian cu defect pe care l-am intalnit eu, dezamagirea este cu atat mai mare cu cat vine de la un producator cu o reputatie foarte buna; este adevarat insa ca posibila cauza sa fie insa stocarea proasta a vinului.

Lyrarakys - Kotsifali 2005 (alc. 13%, Prod. Lyrarakys, Creta, Grecia): Culoare caramizie; nas obosit, cu vagi note de zmeura; lipsit de corpolenta; un vin obosit; trecut.

Santomas - Refosk 2006 (alc. 13.5%, Prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Culoare rubinie vie; olfactiv vinul te trimite cu gandul la cirese si zmeura; gust vivace, curat; aromele aduc acum mai degraba cu visinele; tanini fini; aciditate foarte ridicata; postgust mediu.

Santomas - Petrache - Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): vezi aici.


Santomas - Antonious - Refosk 2004 (alc. 14%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Vin violaceu inchis, coloreaza foarte intens paharul pe care lasa picioare foarte pronuntate; apropiat de nas, vinul exceleaza prin note baricate; se simt foarte bine arome ciocolatii si de samburi; gura este imbracata placut de taninii lui puternici; usor condimentat pe final; postgust mediu.

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): vezi aici.

Friuli - Grave - Cabernet Franc (alc. 13%, prod. Borgo alle Vigne, Friuli, Italia): Vinul are o culoare rubinie vie, foarte placuta, nasul este insa usor invechit; lipsit de corpolenta.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Intamplari adevarate cu vinuri grele

Aseara, cand credeam deja ca saptamana asta va trece fara evenimente oenologice notabile care sa merite mentionarea pe blog, am avut parte de o surpriza.

Tocmai ce ajunsesem acasa si imi pusesem ceva de-ale gurii, cand, telefonul suna. Era Radu, care printr-o confuzie intelesese ca intalnirea de grup a fost programata pentru ieri. Unde mai pui ca se pregatise din timp si se prezentase la Ginger devreme ca sa aibe timp sa carafeze cele doua vinuri care, se pare ca, se cereau aerate.

Ce puteam sa fac? Era pacat de vinuri, nu? M-am dus binenteles mai ales ca era vorba de doua premiere pentru mine: un Tannat si un vin sloven. Am ajuns numai bine cand vinurile au apucat deja sa se desmorteasca nitel.

Dar hai sa va zic si voua de ce vinuri e vorba, ca doar n-o sa pastrez secretul doar pentru mine:

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): Rubiniu inchis; nas condimentat cu atingeri de piper negru; un vin consistent si greu; umple placut cerul gurii; se simt ceva trimiteri catre scortisoara si tabac; desi barbatesc, tanini sunt totusi blanzi si nederanjanti; aciditate ridicata; final lung si intens.

Santomas - Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. Santomas, Slovenia): Culoare caramizie, dar inca foarte vie pentru varsta lui; in nas se simte iz de ciocolata si de condiment iute; tanini fermi, corpolent; aromele dominante sunt de cirese negre si afumatura; final nu foarte lung; desi filtrat, vinul a lasat ceva impuritati pe pahar, profit insa de aceasta ocazie pentru a aminti ca acest lucru nu reprezinta un defect pentru un vin rosu.

Radule, sa tot mai faci greseli de astea!

Pinot Noir - degustare de grup

Iata ca a venit si vremea Pinot Noir-ului, un soi care fie ca te duce cu gandul la Bourgogne sau Champagne aduce cu el o groaza de promisiuni.

Intalnirea noastra a fost un adevarat maraton de Pinot Noir, pentru ca s-au adunat in fata noastra nu mai putin de 12 probe din aceasta varietate. Pe langa numarul destul de mare de probe, bagajul nostru de cunostinte ne-a fost imbogatit si de prezenta domnului Constantin Croitoru, un om cu o vasta experienta oenologica, membru al juriului de la Mondial du Pinot Noir 2009, care ne-a impartasit parerile lui, pertinente, despre vinurile degustate.

Dar hai sa trecem la vinuri si la parerile mele, personale si mai putin pertinente, ca poate sunteti si voi curiosi ...


Crai Nou - Pinot Noir (prod. Domeniile Franco-Romane, Dealu Mare): Culoare rubinie cu tente violacee; nas de visina, destul de timid; este un vin usor, nu foarte corpolent; oarecum tern; postgust scurt.

Princiar Special Reserve (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare - Tohani): Culoare sangerie; nas puternic, cu tente florale; gustul echilibrat, nu exceleaza insa; alcoolul este destul de evident pe final; tanini usor violenti; postgust mediu, cu note baricate.

Pinot Noir 2006 (prod. Divin, Dealu Mare - Sahateni): Culoare limpede, nu foarte intensa; nas cald si destul de plin; gustul are note fine de fragi, care insa pierd in intensitate destul de rapid; final usor acrisor.

La Cetate - Pinot Noir 2006 (prod. Carl Reh, Dealurile Olteniei): Vinul are o culoare destul de slaba ca intensitate; nasul este insa placut, dar nu foarte puternic; aciditate ridicata; se simte o usoara aroma de cireasa coapta; postgust mediu.

Florenta - Terase Danubiene - Pinot Noir 2003 (prod. Vinarte, Vanju Mare - Starmina): Culoare intensa; varsta i-a redus din stralucire; nas usor condimentat; astringenta ridicata; tanini foarte puternici in ciuda vechimii lui; vinul este lipsit de corpolenta; final mediu spre lung, dar neimpresionant.

Pinot Noir - Special Reserve 2006 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Culoare foarte intensa; nas puternic si viu; gustul te trimite cu gandul la fructe de padure si dulceata de capsuni; se simte restul de zahar (vinul este vinificat in demisec); tanini fini; final cald si placut dar parca un pic prea scurt; se aseaza bine in gura.

Princiar Gran Geserva 2001 (prod. Domeniile Viticole Tohani, Dealu Mare - Tohani): Culoarea are tente brune; nasul este cam invechit, note baricate intense; gustul are note afumate neplacute; final in acelasi stil prafuit.

Pinot Noir - Special Reserve 1999 (prod. Halewood, Dealurile Munteniei): Granat la culoare, vinul are un nas foarte puternic in care se simt notele baricate dar si o aroma asemanatoare cu a rosiilor uscate la soare; gustul este complex si placut, cu un usor iz de praf de cacao, in ciuda varstei vinul mai are inca fructuozitate; postgust placut.

Forey Père et Fils Bourgogne 2007 (prod. Forey Père et Fils, Bourgogne, Franta): Vinul are o frumoasa culoare rubinie; nas fin si elegant; gustul este placut si in el domina fructuozitatea; posgust concentrat; finalul este insa cam scurt.

Villa Maria - Celler Selection 2007 (prod. Villa Maria Estate, Marlborogh, Noua Zeelanda): Rubiniu intens, nas generos; notele baricate sunt placut insotite de fructuozitate; corpolent, aciditate buna; final stilat; poate nu foarte tipic, dar in orice caz foarte placut.

Spatburgunder 2006 (prod. Greog Breuer, Rheingau, Germania): Culoare rosiatica; nas plin si calm, puternic aromat; gust lejer, fructuos si agreabil; fructuozitate foarte evidenta si in postgust; politicos.

Cono Sur 20 Barrels 2006 (prod. Cono Sur, Casablanca Valley, Chile): Culoare stralucitoare, nas cu tente vanilate; gust plin; fructuozitatea tinde sa fie acoperita insa de barique; final rotund insa putin cam greu.

In loc de concluzii ...

Pinot Noir este, cu siguranta, un soi interesant insa oarecum inconstant. Diferentele ar fi destul de mari intr-un eventual clasament al preferintelor mele. Mi-a placut mult vinul celor de la Villa Maria si cel al lui Greog Breuer. Mai in gluma mai in serios va spun si voua ce le-am spus si colegilor mei aseara: cu cel nemtesc as sta la masa, insa cu cel de la antipozi as dansa.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Degustare de grup - tema libera II (vin rosu)

Tema

Daca Picasso a avut o perioada albastra si una roz, de ce n-am fi putut si noi avea o degustare ... rosie? Cum avusesem deja o intalnire similara , tot la Ginger evident, dedicata vinului alb, era normal sa organizam una avand ca tema vinul rosu.

Ideea generala a fost sa incercam totusi sa evitam soiurile pe care le-am incercat deja sau carora le-am putea dedica in viitor o intalnire aparte. Astfel, cele mai inspirate optiuni ar fi fost, in mod evident, fie alegerea unui cupaj, fie a unui soi ceva mai exotic, din care am fi gasitceva mai greu suficiente vinuri pe care sa le includem in vreo degustare.

Cu o singura exceptie, am reusit sa dam curs acestui plan si, pot spune ca am reusit sa adunam o serie de vinuri cat se poate de interesanta, in care au predominat vinurile frantuzesti si din care au mai facut parte un vin toscan si unul chilian.

Vinul

Iata lista completa a vinurilor si impresiile pe care mi le-am facut eu:

Campomaccione - Morellino di Scansano - 2007 (prod. Rocca delle Macie, Castellina in Chianti - Italia): Vin de un rubiniu intens, nas fin de fructe de padure; tanini netezi; baricul este destul de evident la fel ca si aciditatea; final destul de lung cu un usor iz de piele si condimente.

Belleruche - 2007 (prod. M. Chapoutier, Cotes-du-Rhones - Franta): Culoare stralucitoare; nas complex ce se dezvolta in trepte; gust de piper negru si cirese coapte, tanini usori; finalul exceleaza in nuante baricate cu tente complexe de fructe negre.

Caladiz - Mas Bruguiere - 2005 (prod. Isabelle Guilhelm & Xavier Bruguiere, Coteaux-du-Languedoc - Franta): Culoare grena, nas destul de timid; aciditate ridicata; finalul scurt dezvaluie ceva arome de fructe de padure; alcoolul desi nu foarte ridicat se simte destul de tare nefiind ajutat de suficienta aroma.

Paralelle 45 - 2006 (prod. Paul Jaboulet Aine, Cotes-du-Rhones - Franta): Culoare foarte placuta de un rubiniu stralucitor; Nasul este fructos si da usoare senzatii dulci; olfactiv vinul mai dezvolta nuante de condimente si piele; gustul este plin si destul de acid; postgustul este bogat cu usor iz de ciocolata amaruie si afumatura.

Los Challos - Cabernet Sauvignon - 2006 (Chile): Culoare aprinsa, nas condimentat, imbogatit cu note de ardei si agrise; gustul combina nuantele condimentate cu cele de cafea; destul de amarui pe final.

Chateau du Breuil - Cru Bourgeois - 2006 (Haut Medoc, Franta): Combinatie Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Petit Verdot are o culoare intensa si dezvaluie arome de prune si violete; gust cald si placut, dar nu foarte intens; taninii se simt bine pe final.

Chateau Les Jamnets - 2001 (prod. Claudes Tausin, Graves - Franta): Culoare rubinie inchisa; nuante de cacao si afumatura; gustul dezvaluie arome condimentate si pamantii; finalul invaluie cu note afumate; dupa carafare gustul s-a mai deschis, iar nuantele afumate sunt usor inlocuite de note de magiun.


Nota: Publicat deasemenea si aici.

Eticheta - ep. VI (Red Bicyclette)

Producator: E.&J. Gallo
Tara: SUA
Gama: Red Bicyclette (Franta)
Vin: Pinot Noir
An: 2005

Eticheta - ep. V (Yvon Mau)

Producator: Yvon Mau
Tara: Franta
Gama: Yvon Mau - Grand Bi Reserve
Vin: Merlot - Cabernet
An: 2007

Credit foto: JFD

Degustare de grup - Sauvignon Blanc

Daca ar fi sa fac o comparatie cu degustarea anterioara, cea de Merlot, in cazul de fata n-am avut prea mari probleme in a decide regina balului. Si daca pe pozitiile intermediare au existat diferente intre preferintele fiecaruia, in cazul extremelor si aici ma refer la locul 1 si 5 parerile au fost cat se poate de unanime.

Ce ne-am dorit de la aceasta noua degustare si, zic eu, am si reusit in mare masura, a fost sa parcurgem vinuri din zone cat mai distincte si mai variate. Astfel daca la primele noastre episode aveam de-a face doar cu vinuri romanesti si daca in cea anterioara prezenta unui vin de import a fost solitara, de aceasta data am avut de-a face cu vinuri din Franta, Chile, Africa de Sud, Noua Zeelanda si, binenteles, Romania.

Iata si cateva spicuiri din notitele luate si, binenteles, topul preferintelor mele ...

1. Hawke's Bay - 2006 - Babich Wines (Noua Zeelanda)
2. Sancerre Les Tilieres - 2007 - Michel Redde & Fils (Franta)
3. Reserva Sauvignon Blanc - 2007 - Misiones De Rengo (Chile)
4. Prince Stirbey - Vitis Vetus - 2008 - Agricola Stirbey (Romania)
5. Southern Lights - 2006 - Romanrock-Simontown (Africa de Sud)

Prince Stirbey: Nas floral, usor si elegant; culoare perlata, poate putin prea palida; gust usor citric, imbogatit cu nuante de soc si ananas; un vin tineresc si floral cu aciditate buna; postgust nu foarte lung si usor amarui.

Sancerre Les Tilieres: Culoare auriu pal; nas ierbos, verde, nu foarte puternic; tenta ierboasa se simte bine si in gust unde mai pot fi sesizate si usoare tuse minerale si ceva arome de grappefruit; final mediu placut si proaspat; aciditate ridicata; usor atipic sau, in orice caz, distitinct fata de celelate vinuri.

Misiones de Rengo: Culoare stralucitoare; nas foarte puternic (miroase a Lumea Noua) cu nuante florale, dar si ceva ardei verde; corpolent; gust ceva mai greu decat celelate concurente, dar cu note placute; aciditate ridicata.

Southern Lights: Culoare intensa si stralucitoare; nas simplu si amabil cu nuante citrice si usor florale; vinul debuteaza bine, dar aromele deviaza brusc catre un gust amar si dezamagitor.

Hawke's Bay: Culoare stralucitoare; nas puternic superb cu nuante de lime si mar verde; gust corpolent si plin; arome distinse si final floral foarte placut.

In loc de concluzii ...

Mi s-a parut interesant ca, cel putin in preferintele mele, pe primele doua locuri s-au situat vinuri din tari cu traditie in acest soi (daca Franta este considerata mama Sauvignon-ului, Noua Zeelanda este considerata de cunoscatori drept tara in care acest soi s-a dezvoltat cel mai mult si cel mai bine).

In ceea ce ma priveste, am observat ca pus intr-o asfel de postura am tendinta sa fiu mai exigent cu vinurile. Astfel, luat separat, as fi fost cu siguranta impresionat de Prince Stirbey, de exemplu, dar iata ca in top l-am pozitionat pe un slabut loc 4.

De obicei vinurile care imi plac cel mai mult smulg cele mai putine cuvinte de la mine ... :).

Multumesc lui Mihnea pentru fotografie.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Les Hauts de Ricoaud - Loupiac 2006

Vremurile cand priveam suspicios la un vin dulce au trecut demult. Am avut placerea sa gust cateva vinuri dulci ce nu au nici o legatura cu ceea ce se afla cu vinurile de acest tip de pe rafturile noastre sau cu ce eram eu obisnuit pe vremea cand abia invatam ABC-ul vinului.

Ar fi gresit sa bagi in aceiasi oala vinurile dulci de genul ... dar mai bine nu dau nume, cu vinurile de Porto, Madeira sau Sauternes.

Chiar daca nu are acest din urma nume mentionat pe eticheta, vinul despre care va vorbesc astazi poate fi considerat ca facand parte din vinurile de tip Sauternes. Producatorul spune chiar ca nu se face niciodata de ras cand este comparat cu acestea.

85% Semillon si 15% Sauvignon acest vin de Bordeaux, produs de Chateau de Ricaud, avea toate sansele sa se implineasca intr-un astfel de tip de vin. Este stiut faptul ca strugurii Semillion au o sensibilitate pentru mucegaiul nobil si genereaza vinuri dulci, printre cele mai apreciate in lume.

Racit corespunzator, poate fi o companie placuta in vara care vine si care se anunta una torida, alaturi de un desert pe masura.

Degustare de pahare

Cand pomenesti termenul degustare intr-un context ce are legatura cu viticultura, invariabil te gandesti ca personajul principal al unui astfel de eveniment este vinul.

Ei bine, pe 19 mai am participat la o degustare, organizata de Vinexpert, in care nu vreun vin sau vreun vinificator au fost in centrul atentiei ci un producator de pahare: Riedel.

Cu alte cuvinte, ce au vrut sa ne dovedeasca cei de la Riedel a fost faptul ca un vin baut dintr-un pahar creeat anume pentru un soi de vin este pus in valoare mult mai bine decat dintr-un alt pahar comun sau chiar un alt pahar al aceluiasi producator destinat unui alt fel de vin (pe cele de tip sonda le scot din start din discutie ca doar vorbim despre vin, nu?).

Magie sau auto-sugestie, va spun sincer ca uneori diferentele mi s-au parut cat se poate de evidente. Ce sta in spatele acestei teorii? Ei bine de la forma favorabila unui anume tip de arome si deschiderea paharului, care ne forteaza sa tinem buzele in mod diferit, sa inclinam mai mult sau mai putin capul si pana la suprafata si punctul de prim contact pe care il avem cu vinul, toate astea pot ajuta un vin sa fie descoperit cu adevarat.

Aveti dubii? E normal. Incercati acasa. Nu e nevoie decat de o sticla de vin si 2 pahare diferite.

S-au dat in spectacol sau s-au rusinat copilareste dupa caz (a se citi pahar) urmatoarele vinuri: AC Pouilly - Fume 2007 (Fournier Pere & Fils, Franta), Max Reserva Chardonnay 2006 (Vina Errazuriz, Casablanca Valley, Chile), Cellar Selection Pinot Noir 2007 (Villa Maria, Malborough, Noua Zeelanda) si Chateau Dauzac 2003 (Andre Lurton, AOC Margaux, Franta).

Doua seci si unul dulce

O chestiune interesanta si pe care am mai repetat-o este aceea ca vinurile, prin diversitatea lor pot acoperi o paleta foarte larga de gusturi. De la cei care prefera vinurile rosii seci, in stil Bordoeaux si pana la vinurile generoase in stil Porto sau Sherry, vinul parcurge o gama larga de arome si gusturi si tot atatea povesti.

Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa, dintre aceste doua, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acetui AOC este Sancerre Les Lorys - Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi, care se inchid usor amarui.

Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam chiar si intr-o discutie de pe acest blog ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin. Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.

Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua amintite mai sus. Primul este acela ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare!) Iar ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.

Sarbatori in trei culori

Sunt sigur ca majoritatea dintre voi au cat de cat habar de diversitatea pe care ti-o poate oferi un pahar de vin. Acest lucru ajunge pana acolo incat ai putea sa spui ca nu poti bea acelasi vin de doua ori pentru ca fie daca bei un Sauvignon Blanc din Chile si unul din Noua Zeelanda, fie daca bei acelasi Merlot, frantuzesc sa zicem, la diferenta de un an doi, vinul nu e niciodata acelasi. Asta este de altfel una din calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la vin si care este poate una din caracteristicile ce deosebesc vinul fata de alte bauturi cu sau fara continut de apa in ele.

Ei bine, in vacanta, destul de lunga, prilejuita de sarbatorile de iarna ce tocmai au trecut, atunci cand am avut ocazia tocmai calitatea despre care v-am vorbit mai sus am vrut sa o impartasesc cu altii si de ce nu...sa o aprofundez. N-am sa incep sa enumar vinurile pe care am avut ocazia sa le gust ci mi-am propus doar sa ma limitez la a enumera cate unul din cele trei culori in care vinul s-a consacrat. Marturisesc ca daca as fi ales prima varianta mi-ar fi fost ceva mai usor si asta desi am calatorit din Romania in Chile, din Franta in Africa de Sud, din Ungaria in Australia si din Italia in California. Nu stiu daca alegerea pe care am facut-o e cea mai inspirata, dar asta acum conteaza mai putin.

Asadar, am sa incep cu categoria vin rosu (pentru care imi marturisesc preferinta si poate tocmai de aceea este si categoria la care mi-a fost poate si cel mai greu sa ma decid). Ei bine aici am ales sa mentionez un vin sud african si anume un cupaj de la Two Oceans cu un miros intens de fructe coapte ce iti lasa un gust foarte placut de la prima gura. Nu este un vin rosu greu, aristrocrat, dar poate tocmai asta il face agreabil si usor de baut.

Cum era si normal, pana a ajunge la vinul alb trebuie sa parcug gradual spectrul culorilor si sa ma opresc la un vin rose. E drept ca aici mi-a fost cel mai usor pentru simplul fapt ca a trebuit sa aleg intre doar doua vinuri. Oferta ce e drept si in magazine e ceva mai limitata ca la celelalte categorii, dar ar fi nedrept sa folosesc aceasta scuza pentru ca exista oricum suficiente optiuni de unde poti alege. Château de Seignouret Bordeaux Clairet Rosé dupa cum poate se observa si din imagine poarta pe eticheta idicatia de Grand Vin de Bordeaux. N-am sa spun ca este un vin mare, dar am sa spun ca are un raport calitate/pret cel putin satisfacator dupa gustul meu. Poate e bine sa mentionez acum si faptul ca foarte multe din vinurile din care am ales sunt vinuri pe care le puteti gasi fara prea mari probleme in rafturile supermarketurilor.

Am ajuns in final si la vinurile albe dintre care desi mi-a placut si o Feteasca Regala de la Negrini si un Sauvignon Blanc chilian de la Frontera, m-am oprit asupra unui vin italian, din zona Umbria, Grechetto Colli Martani - Duca Odoardo 2007 , de la care mi-a fost usor sa retin galbenul pai si aromele florale, intense si delicate in acelasi timp...numai bun pentru ceva branzeturi proaspete.

3 Brunello, o sampanie si un mot

Sambata asta cea mai mica nepotica a mea, Sofia s-a tuns pentru prima data. Cu alte cuvinte i s-a luat din mot. Prilej de sarbatoare nu?

Cu aceasta ocazie am avut prilejul sa gust din cateva vinuri de exceptie. Este vorba de 3 Brunello de Montalcino, apartinand unor producatori diferiti: Banfi, Melini si Alessandro III. 3 toscane veritabile! Toate platind tributul vinului pe care-l poarta pe eticheta si care (stiu ma repet) iti promite inainte de a-l pune in pahar.




Desi nu am vrut eu sa ma laud cu proaspata admitere la cursurile de master despre vinuri, inevitabil unii dintre participanti aflasera (fie de la mine fie pur si simplu pentru ca citisera comentariile de pe blog) asa ca a venit si intrebarea care e mai bun (nu ca as fi un avizat).

Cred insa cu tarie ca de la un anumit nivel e greu si de ce nu si nedrept sa faci clasamente. Daca ar fi insa sa fac o diferenta intre cele trei as zice ca Melini e ceva mai moale si mai rotund ca celelalte doua, iar Alessandro III ceva mai tare, mai aspru in timp ce Banfi este ceva mai echilibrat. Restul? E can-can.

***

Intamplarea a facut ca ieri dimineata sa citesc cateva randuri despre vinurile Champagne . Despre legendele ce se invart in jurul lui Dom Perignon si despre cum au fost englezii primii cumparatori ai celor mai celebre bule.

Am spus intamplare pentru ca pe langa cele 3 toscane de care v-am vorbit am baut si un pahar dintr-o sampanie autentica - Veuve Clicquot Posardin, pentru ca poate stiti ca daca face bule nu e suficient sa zici ca ai baut sampanie cum poate la fel de bine stiati ca Champagne nu trebuie insotit pe eticheta de apelativul AOC ;).

Italia - Franta si retur

Puteti sa spuneti ca weekend-ul asta am facut o mica pregatire pentru intalnirile de la europene in compania Frantei si Italiei (despre care a propos puteti citi mai multe aici) sau puteti sa spuneti doar ca am explorat cate putin din aceste doua tari.


Daca ar fi sa o luam cronologic ar trebui sa incep cu pastele cu ton (la care trebuie sa recunosc ca Nico este specialista) pe care le-am pregatit si mancat sambata si la care am asociat un agreabil vin rose de la vecinii francezi. Este vorba de un Cotes de Provence despre care auzisem doar si de care am fost placut impresionat datorita combinatiei de arome placute de fructe si nu in ultimul rand al prospetimii lui.


Pentru a justifica returul din titlul acestui post am sa va mai spun doar ca duminica am avut ocazia sa ma vad cu niste prieteni ceva mai vechi alaturi de care am facut pronosticuri pentru europene sau am facut si desfacut planuri de vacanta la un pahar de vin sicilian (Gaio - Roccamora), care fara sa fie un etalon este totusi vin si inca un advertisment ca nici vara asta nu renunt la ideea ca si vreme calda se poate bea vin, lucru despre care am mai vorbit mai mult aici si aici.