Cine da 1000 lei pe o sticla de vin romanesc?
Acum 2 luni
marți, 28 aprilie 2009
Astica - Cuyo 2007
Astazi a fost prima data cand am incercat sa folosesc o fisa de degustare. De ce spun am incercat? Pentru ca oricat de simplu ar parea, ei bine hartia aia de langa paharul meu m-a intimidat putin. Marturisesc ca au mai fost dati cand luam notite, insa asta se intampla de obicei cand eram la ore si vroiam mai degraba sa-mi amintesc despre ce vin este vorba si nu insistam atat de mult in detaliile specifice unei astfel de fise.
Placerea pe care ti-o produce un vin este de cele mai multe ori suma a caracteristicilor vinului si a imprejurarilor in care il bei. De aceea sa spui despre un vin ca iti place sau sa incerci sa transcrii ce citesti intr-o gura de vin pe o foaie intr-un format relativ standardizat este cu totul altceva.
Cu toate astea am incercat si foarte probabil o sa repet experimentul si pe viitor. Pentru moment insa am sa las fisa deoparte si am sa va spun doua vorbe care imi sunt oarecum mai la indemana.
Sunt tentat sa numesc acest vin ca un drum accesibil catre exotism. Accesibil, e lesne de inteles de ce. Pentru ca daca ar fi costat foarte mult poate ca mi-as fi amintit cat am dat pe el. Exotic? De ce nu? Mi s-a parut interesanta combinatia intre soiul port-drapel al Argentinei, si anume Malbec, si un soi relativ mai comun in Europa, Tempranillo. Combinatie de la care am retinut in primul rand nasul puternic flori (exotice?!?) si de pruna , aroma ce persista de altfel si in gustul vinului acoperita insa usor de taria alcoolica a lui.
Un singur lucru mai adaug despre acest vin si anume ca numele Astica inseamna de fapt floare in limba nativa indiana a triburilor ce au trait in locurile de unde vine acest vin.
.jpg)
Placerea pe care ti-o produce un vin este de cele mai multe ori suma a caracteristicilor vinului si a imprejurarilor in care il bei. De aceea sa spui despre un vin ca iti place sau sa incerci sa transcrii ce citesti intr-o gura de vin pe o foaie intr-un format relativ standardizat este cu totul altceva.
Cu toate astea am incercat si foarte probabil o sa repet experimentul si pe viitor. Pentru moment insa am sa las fisa deoparte si am sa va spun doua vorbe care imi sunt oarecum mai la indemana.
Sunt tentat sa numesc acest vin ca un drum accesibil catre exotism. Accesibil, e lesne de inteles de ce. Pentru ca daca ar fi costat foarte mult poate ca mi-as fi amintit cat am dat pe el. Exotic? De ce nu? Mi s-a parut interesanta combinatia intre soiul port-drapel al Argentinei, si anume Malbec, si un soi relativ mai comun in Europa, Tempranillo. Combinatie de la care am retinut in primul rand nasul puternic flori (exotice?!?) si de pruna , aroma ce persista de altfel si in gustul vinului acoperita insa usor de taria alcoolica a lui.
Un singur lucru mai adaug despre acest vin si anume ca numele Astica inseamna de fapt floare in limba nativa indiana a triburilor ce au trait in locurile de unde vine acest vin.
.jpg)
joi, 23 aprilie 2009
Sunset Canyon - Cabernet Sauvignon 2005
Ajuns acasa dupa o zi de munca, apuc sa o ajut pe Nicol putin sa pregatim ceva de-ale gurii (o salata cu telina, pui, maioneza si nuci) si, cum sade bine atunci cand mananci ceva, arunc un ochi peste cele cateva sticle de vin ce le am in casa. Nu stiu exact de ce, ma opresc asupra unui Cabernet Sauvignon californian: Sunset Canyon 2005.
Tocmai ce citisem zilele astea despre asocierea vinului cu mancarea pe blogul lui Mihnea (care vad ca devine tot mai serios in postarile lui, fapt pentru care il felicit) asa ca ma gandesc ca, fiind o salata relativ mai grea, ar pica bine vinul rosu de care ziceam.
Vinul in sine nu m-a impresionat, dar mi-a amintit de o dicutie cu un fost coleg american, avuta in fata unui pahar de vin romanesc. El imi spunea ca vinurile romanesti sunt oarecum prea dulci, chiar si cele seci, fapt pe care il aprobam la randul meu avand in vedere ca la acel moment majoritatea vinurilor seci romanesti se aflau la limita inferioara a ceea ce inseamna sec in viticultura vest europeana. Poate ca si acum e inca asa, dar parca acum sunt din ce in ce mai multe vinuri romanesti tot mai serioase. Daca ma insel va rog sa ma contraziceti. Discutia avea loc acum doi ani, iar vinul din paharele noastre era o Feteasca Neagra (Cramele Halewood), un vin bun dealtfel.
Revenind la Cabernet-ul nostru, ei bine tocmai asta am remarcat in primul rand la el: faptul ca pe langa gustul usor fructat, destul de diluat, se remarca o dulceata destul de evidenta, tocmai ca cea de care vorbeam anterior. Stiu, este foarte posibil ca amicul de care aminteam nici sa fi auzit de Sunset Canyon, pentru ca nu este oricum genul de vin care sa impresioneze sau care sa-ti ramana prea mult in memorie.
Mai incercam...
Tocmai ce citisem zilele astea despre asocierea vinului cu mancarea pe blogul lui Mihnea (care vad ca devine tot mai serios in postarile lui, fapt pentru care il felicit) asa ca ma gandesc ca, fiind o salata relativ mai grea, ar pica bine vinul rosu de care ziceam.
Vinul in sine nu m-a impresionat, dar mi-a amintit de o dicutie cu un fost coleg american, avuta in fata unui pahar de vin romanesc. El imi spunea ca vinurile romanesti sunt oarecum prea dulci, chiar si cele seci, fapt pe care il aprobam la randul meu avand in vedere ca la acel moment majoritatea vinurilor seci romanesti se aflau la limita inferioara a ceea ce inseamna sec in viticultura vest europeana. Poate ca si acum e inca asa, dar parca acum sunt din ce in ce mai multe vinuri romanesti tot mai serioase. Daca ma insel va rog sa ma contraziceti. Discutia avea loc acum doi ani, iar vinul din paharele noastre era o Feteasca Neagra (Cramele Halewood), un vin bun dealtfel.
Revenind la Cabernet-ul nostru, ei bine tocmai asta am remarcat in primul rand la el: faptul ca pe langa gustul usor fructat, destul de diluat, se remarca o dulceata destul de evidenta, tocmai ca cea de care vorbeam anterior. Stiu, este foarte posibil ca amicul de care aminteam nici sa fi auzit de Sunset Canyon, pentru ca nu este oricum genul de vin care sa impresioneze sau care sa-ti ramana prea mult in memorie.
Mai incercam...
marți, 21 aprilie 2009
Tirbusonul (partea III)
Daca ti-a placut ce ai vazut aici si aici. Atunci o sa-ti placa si partea a III-a ...
Sursa: Favre & Asoc.
Sursa: Favre & Asoc.
Villa de Monte - Chianti 2007
Inainte sa trec la subiect dati-mi voie sa scriu cateva cuvinte pe care le-am citit recent intr-o carte scrisa de Johnatan Pedley:
There are at least three good reasons for writing a proper tasting note. Firstly, your description of a wine is a personal "aide-memoire". Unless a wine is genuinely unforgettable, its characteristics, and even its name and vintage, will soon be forgotten. What is more, a good tasting note will allow you to describe a wine to somebady else. Secondly, noting down all the characteristics of the wines you drink may well allow you to discern a pattern about the wines you like or dislake. [...] Finally, with some practice you can start to make an objective appraisal of a quality of the wine. [...]
Sa revenim insa la vinul depre care eram pornit sa va vorbesc ...
Dintre toate vinurile pe care le-am incercat zilele astea, cand sarbatorim invierea Domnului, m-am oprit asupra unui Chianti. Poate o sa spuneti ca am inceput sa fac o obsesie pentru acest vin. Poate chiar asa e. Nu stiu. Eu zic mai degraba ca este si o intamplare.
Doua sunt motivele pentru care despre acest vin va scriu acum si nu despre vreun altul poate mai valoros/pretentios pe care l-am baut. Primul este acela ca am apucat sa-i fac si poza. Nu de alta, dar uneori as putea parea vreun dubios daca scot aparatul sa fac poza vreunui vin la o masa in restaurant sau pur si simplu cand nu beau vinul intr-un cerc in care sa-mi permita sa fac asta. O justificare puierila, mai ales acum cand gasesti pe internet cate imagini vrei si cand vorbim despre ceva in care poza nu conteaza atat de mult, se poate si asta. Am sa trec deci la cel de-al doilea motiv. Unul cat se poate de simplu, dar de important. Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, raportul calitate pret ne motiveaza de multe ori sa alegem dintr-o varietate de produse asemanatoare. N-as putea spune ca asta m-a facut pe mine sa cumpar acest vin pentru ca in fata raftului eu i-am vazut doar pretul, fara sa stiu nimic despre vinul din sticla, pentru asta trebuia sa fi incercat deja vinul si nu era cazul. Ei bine pretul este unul cat se poate de accesibil (undeva pe la 13 RON daca imi amintesc bine...am cumparat mai multe vinuri atunci ca de ... pregateala de Paste asa ca e posibil sa ma insel putin, pret pe raft la Kaufland) si m-a facut chiar sa ma indoiesc putin vis-a-vis de eventualele calitati ale vinului.
Contrar asteptarilor vinul a fost cat se poate de corect, sau in orice caz cu raportul despre care aminteam foarte bun. Gust proaspat, dar suficient de plin, aroma, echilibrat la banii astia nu ai ce sa-i ceri mai mult sau sa-i reprosezi ceva.
There are at least three good reasons for writing a proper tasting note. Firstly, your description of a wine is a personal "aide-memoire". Unless a wine is genuinely unforgettable, its characteristics, and even its name and vintage, will soon be forgotten. What is more, a good tasting note will allow you to describe a wine to somebady else. Secondly, noting down all the characteristics of the wines you drink may well allow you to discern a pattern about the wines you like or dislake. [...] Finally, with some practice you can start to make an objective appraisal of a quality of the wine. [...]
Sa revenim insa la vinul depre care eram pornit sa va vorbesc ...
Dintre toate vinurile pe care le-am incercat zilele astea, cand sarbatorim invierea Domnului, m-am oprit asupra unui Chianti. Poate o sa spuneti ca am inceput sa fac o obsesie pentru acest vin. Poate chiar asa e. Nu stiu. Eu zic mai degraba ca este si o intamplare.
Doua sunt motivele pentru care despre acest vin va scriu acum si nu despre vreun altul poate mai valoros/pretentios pe care l-am baut. Primul este acela ca am apucat sa-i fac si poza. Nu de alta, dar uneori as putea parea vreun dubios daca scot aparatul sa fac poza vreunui vin la o masa in restaurant sau pur si simplu cand nu beau vinul intr-un cerc in care sa-mi permita sa fac asta. O justificare puierila, mai ales acum cand gasesti pe internet cate imagini vrei si cand vorbim despre ceva in care poza nu conteaza atat de mult, se poate si asta. Am sa trec deci la cel de-al doilea motiv. Unul cat se poate de simplu, dar de important. Fie ca ne place sau nu sa recunoastem, raportul calitate pret ne motiveaza de multe ori sa alegem dintr-o varietate de produse asemanatoare. N-as putea spune ca asta m-a facut pe mine sa cumpar acest vin pentru ca in fata raftului eu i-am vazut doar pretul, fara sa stiu nimic despre vinul din sticla, pentru asta trebuia sa fi incercat deja vinul si nu era cazul. Ei bine pretul este unul cat se poate de accesibil (undeva pe la 13 RON daca imi amintesc bine...am cumparat mai multe vinuri atunci ca de ... pregateala de Paste asa ca e posibil sa ma insel putin, pret pe raft la Kaufland) si m-a facut chiar sa ma indoiesc putin vis-a-vis de eventualele calitati ale vinului.
Contrar asteptarilor vinul a fost cat se poate de corect, sau in orice caz cu raportul despre care aminteam foarte bun. Gust proaspat, dar suficient de plin, aroma, echilibrat la banii astia nu ai ce sa-i ceri mai mult sau sa-i reprosezi ceva.
duminică, 12 aprilie 2009
Vignanello Rosso - Santa Bruna 2006
Astazi in calendarul Ortodox sunt Floriile iar catolicii sarbatoresc Pastele. Asadar e o zi potrivita pentru a avea o sticala de vin pe masa.
Vinul de pe masa mea este un Vignanello 50% Sangiovese , 50% Ciliegiolo (despre care exista pareri ca si-ar avea originea in Spania sau ca ar fi unul din soiurile din care a evoluat Sangiovese), un vin simplu, dar parca plin de jovialitate si haz. Vivace! Da, asta era cuvantul. Nu este genul de vin rosu care sa te puna la respect, sa te cutremure cand il gusti. Aaaa, nu! El este genul care parca iti trage un cot smechereste facandu-ti cu ochiul dupa fiecare gura. Si tot dupa fiecare gura prin prospetimea lui te trezeste parca din amorteala si te invita la inca una (poate si pentru ca are doar 11 grade alcool).
Uite! Si acum eu va scriu si el imi face cu ochiul.
Vinul de pe masa mea este un Vignanello 50% Sangiovese , 50% Ciliegiolo (despre care exista pareri ca si-ar avea originea in Spania sau ca ar fi unul din soiurile din care a evoluat Sangiovese), un vin simplu, dar parca plin de jovialitate si haz. Vivace! Da, asta era cuvantul. Nu este genul de vin rosu care sa te puna la respect, sa te cutremure cand il gusti. Aaaa, nu! El este genul care parca iti trage un cot smechereste facandu-ti cu ochiul dupa fiecare gura. Si tot dupa fiecare gura prin prospetimea lui te trezeste parca din amorteala si te invita la inca una (poate si pentru ca are doar 11 grade alcool).
Uite! Si acum eu va scriu si el imi face cu ochiul.
miercuri, 8 aprilie 2009
Tirbusonul (partea I)
Poate cel mai cunoscut accesoriu legat de vin este tirbusonul (corkscrew cum ar zice englezii). De-a lungul veacurilor acesta a cunoscut nenumarate forme si modele. De la cele cu spirala (sensul clasic al cuvantului dealtfel) si pana la cele care pot scoate dopul fara sa il strice acest gadget poate trezi de multe ori interesul oricarui colectionar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
