Bucuria lucrurilor simple/Blossom Hill

Cred ca am spus deja destule despre Blossom Hill inca din titlu. Nu este vorba despre vreun vin complicat, in fata caruia sa-ti stergi fruntea de emotie inainte primei guri sau langa care sa stai sa reflectezi minute bune dupa fiecare inghititura. Este vorba de un vin (Ba nu! Mai multe!) lejere ce pot fi baute cu placere, fara prea multe complicatii si care iti pot face o seara cu amicii (eventual la umbra ciresului din curte, daca detineti asa ceva) cat se poate de agreabila si ,toate astea, la un pret foarte mic (in jur de 8 lei in Kaufland, da ati citit bine).

Eu am incercat acum ceva vreme un Cabernet Sauvignon din aceasta gama si inca de atunci am ridicat din spranceana la calitatea din sticla in raport cu pretul platit. Cum insa am gustat de curand inca doua soiuri (Shiraz si Sauvignon Blanc) , ale aceluiasi producator, dupa care am ramas cu impresii similare, o sa imi permit sa trag o concluzie, in sensul recomadarii acestei game ca un best-buy. Ba mai mult, cele trei vinuri incercate mi s-au parut foarte tipice soiurilor pe care le reprezinta, asa ca la pretul asta, va recomand un exercitiu interesant de recunoastere a soiurilor. Va bagati?

N-ar mai fi de adaugat decat faptul ca astept momentul cand voi gasi la cat mai multi producatori romani game care sa se bucure de atributele mentionate anterior si, de ce nu, momentul cand si in Romania vor fi promovate vinurile cu reclame ca acestea.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Eticheta - ep.XII (Clava Quintay)

Producator: Quintay
Tara: Chile
Gama: Clava
Vin: Sauvignon Blanc
An: 2006

Degustare de grup - Tema libera: Soiuri sau vinuri cu care te intalnesti mai rar

Nu, n-am incercat sa concuram cu cei de la vinul.ro, care au organizat la un moment dat la Casa Presei Libere o serie de intalniri ce aveau titlul vinuri cu care rar te intalnesti, ci am cazut pur si simplu de acord sa dam o sansa si unor soiuri despre care in Romania se aud destul de putine, daca nu deloc ,si sa organizam o intalnire la Ginger pe aceasta tema. Dupa cum veti vedea, printre soiurile ceva mai exotice s-a strecurat si un Sauvignon Blanc de la Clos de Colombes, pentru ca, desi ca soi este foarte cunoscut, auzisem multe despre acest vin, dar nu apucasem sa il cunoastem.

Cu aceasta ocazie am avut ocazia sa ne cunoastem cu Razvan Jurca al carui blog va invit sa il vizitati, dar si cu un reperzentat al vinurilor Santomas in Romania care ne-a oferit astfel ocazia sa descoperim cate ceva despre aceste vinuri slovene.

Partea mai putin placuta a acestei degustari a fost faptul ca am avut, mai mult ca niciodata intr-o astfel de imprejurare, parte de destul de multe vinuri obosite (am incercat in mod voit sa evit termenul de defect). Despre aceste vinuri, dar si despre cele care nu s-au facut de ras va invit sa cititi impresiile de mai jos.


Clos de Colombes - Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Domeniile Clos de Colombes): auriu intens; in nas se simt arome fine de salcam si miere; odata gustat aromele se simt destul de puternic, dar sunt usor dezavantajate de nota oxidativa a vinului; retronazal se simt note de flori de camp si vanilie; final nu foarte lung; un vin nu tocmai tipic pentru acest soi.

Sylvaner 2005 - Vin D'Alsace (alc. 12%, prod. cave Vinicole de Pfaffenheim, Alsacia, Franta): Culoare verzuie; nas aromat, cu iz ierbos si usore nuante de flori de tei; gustul este insa oarecum acrisor, usor dezechilibrat; postgust aproape inexistent.

Yalumba Viogner 2006 - Eden Valley (alc. 14.5%, prod. Yalumba, Eden Valley, Australia): Nas deranjant, din zona mercaptanului; Gust dezechilibrat si gol; Este primul vin australian cu defect pe care l-am intalnit eu, dezamagirea este cu atat mai mare cu cat vine de la un producator cu o reputatie foarte buna; este adevarat insa ca posibila cauza sa fie insa stocarea proasta a vinului.

Lyrarakys - Kotsifali 2005 (alc. 13%, Prod. Lyrarakys, Creta, Grecia): Culoare caramizie; nas obosit, cu vagi note de zmeura; lipsit de corpolenta; un vin obosit; trecut.

Santomas - Refosk 2006 (alc. 13.5%, Prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Culoare rubinie vie; olfactiv vinul te trimite cu gandul la cirese si zmeura; gust vivace, curat; aromele aduc acum mai degraba cu visinele; tanini fini; aciditate foarte ridicata; postgust mediu.

Santomas - Petrache - Refosk 1998 (alc. 12.7%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): vezi aici.


Santomas - Antonious - Refosk 2004 (alc. 14%, prod. L.N. Glavina, Slovenska Istra, Slovenia): Vin violaceu inchis, coloreaza foarte intens paharul pe care lasa picioare foarte pronuntate; apropiat de nas, vinul exceleaza prin note baricate; se simt foarte bine arome ciocolatii si de samburi; gura este imbracata placut de taninii lui puternici; usor condimentat pe final; postgust mediu.

Madiran Laplace 2005 (alc. 13.5%, prod. Pierre Laplace Sarl, Madiran, Franta): vezi aici.

Friuli - Grave - Cabernet Franc (alc. 13%, prod. Borgo alle Vigne, Friuli, Italia): Vinul are o culoare rubinie vie, foarte placuta, nasul este insa usor invechit; lipsit de corpolenta.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Sauvignon Blanc - Degustare de grup (II)

Ieri a fost prima data cand am revenit asupra unui soi care a mai facut obiectul unei degustari de grup.

Nu ca am fi noi mari fani de Sauvignon Blanc, dar ca sa pastram alternanta de culoare a trebuit sa alegem un soi alb, si cum incercasem deja principalele varietati de struguri albi, o astfel de repetitie era oarecum de asteptat.

Cum poate va puteti deja inchipui, am incercat, in primul rand sa nu repetam si probele ci doar soiul. Astfel, am resit sa ne intalnim cu cateva vinuri pe care, cel putin in formatia, din care poate va mai aduc aminte mai fac parte si Radu si Mihnea, nu le mai incercasem.

Parerile mele personale despre vinuri sunt urmatoarele:

Luis Felipe Edwards - Sauvignon Blanc Gran Reserva - 2008 (alc. 14%, prod. Luis Felipe Edwards, Leyda Valley, Chile): Culoare palida, vinul are nas proaspat, verde, in care se simt nuante de soc; gustul are note minerale; aciditate buna; Final mediu, proaspat si ierbos; desi destule, gradele alcoolice sunt bine tinute in frau si aproape ca nu se simt.

Davino - Sauvignon Blanc 2006 (alc. 13.5%, prod. Davino, Dealu Mare): Culoare aurie fina; olfactiv se simt arome de lychee si mar golden; gustativ insa aromele tind mai degraba spre floral, la fel si retronazal; finalul este mediu spre lung.

Villa Maria - Sauvignon Blanc Private Bin - 2008 (alc. 13%, prod. Villa Maria, Marlborough, Noua Zeelanda): Culoare usor verzuie; nas foarte placut, in el se simt izuri de mere verzi si soc; in gura vinul da senzatia de verde crud; aciditate ridicata; final simplu, usor acrisor.

Inama Vulcaia - Sauvignon del Veneto - 2006 (alc. 13%, prod: Inama Azienda Agricola, San Bonifacio - Verona, Italia): Culoare galbuie; se spune ca in cazul acestui soi adesea se simte miros de 3.14 - 3.14 de pisica; ei bine, cred ca asta ii da nota originala acestui vin; Gust gol, usor amarui; nu se poate zice ca vinul duce lipsa de personalitate, dar nu este genul de personalitate pe care sa o apreciez.

In loc de concluzii...

Cum am revenit la degustarile ce au ca tema un singur soi, sunt tentat sa revin la prostul obicei de a face clasamente. Topul preferintelor mele il puteti vedea mai jos (intamplator acelasi cu ordine anterioara). El este independent de pretul fiecarei sticle in parte, din acest motiv nu pot sa nu gasesc pretul singurului vin romanesc din lista oarecum nejustificat, el fiind de doua ori si ceva mai mare ca cel al vinului chilian de exemplu.

1. Luis Felipe Edwards - Sauvignon Blanc Gran Reserva - 2008
2. Davino - Sauvignon Blanc 2006
3. Villa Maria - Sauvignon Blanc Private Bin
4. Inama Vulcaia - Sauvignon del Veneto - 2006

Degustare de grup - Sauvignon Blanc

Daca ar fi sa fac o comparatie cu degustarea anterioara, cea de Merlot, in cazul de fata n-am avut prea mari probleme in a decide regina balului. Si daca pe pozitiile intermediare au existat diferente intre preferintele fiecaruia, in cazul extremelor si aici ma refer la locul 1 si 5 parerile au fost cat se poate de unanime.

Ce ne-am dorit de la aceasta noua degustare si, zic eu, am si reusit in mare masura, a fost sa parcurgem vinuri din zone cat mai distincte si mai variate. Astfel daca la primele noastre episode aveam de-a face doar cu vinuri romanesti si daca in cea anterioara prezenta unui vin de import a fost solitara, de aceasta data am avut de-a face cu vinuri din Franta, Chile, Africa de Sud, Noua Zeelanda si, binenteles, Romania.

Iata si cateva spicuiri din notitele luate si, binenteles, topul preferintelor mele ...

1. Hawke's Bay - 2006 - Babich Wines (Noua Zeelanda)
2. Sancerre Les Tilieres - 2007 - Michel Redde & Fils (Franta)
3. Reserva Sauvignon Blanc - 2007 - Misiones De Rengo (Chile)
4. Prince Stirbey - Vitis Vetus - 2008 - Agricola Stirbey (Romania)
5. Southern Lights - 2006 - Romanrock-Simontown (Africa de Sud)

Prince Stirbey: Nas floral, usor si elegant; culoare perlata, poate putin prea palida; gust usor citric, imbogatit cu nuante de soc si ananas; un vin tineresc si floral cu aciditate buna; postgust nu foarte lung si usor amarui.

Sancerre Les Tilieres: Culoare auriu pal; nas ierbos, verde, nu foarte puternic; tenta ierboasa se simte bine si in gust unde mai pot fi sesizate si usoare tuse minerale si ceva arome de grappefruit; final mediu placut si proaspat; aciditate ridicata; usor atipic sau, in orice caz, distitinct fata de celelate vinuri.

Misiones de Rengo: Culoare stralucitoare; nas foarte puternic (miroase a Lumea Noua) cu nuante florale, dar si ceva ardei verde; corpolent; gust ceva mai greu decat celelate concurente, dar cu note placute; aciditate ridicata.

Southern Lights: Culoare intensa si stralucitoare; nas simplu si amabil cu nuante citrice si usor florale; vinul debuteaza bine, dar aromele deviaza brusc catre un gust amar si dezamagitor.

Hawke's Bay: Culoare stralucitoare; nas puternic superb cu nuante de lime si mar verde; gust corpolent si plin; arome distinse si final floral foarte placut.

In loc de concluzii ...

Mi s-a parut interesant ca, cel putin in preferintele mele, pe primele doua locuri s-au situat vinuri din tari cu traditie in acest soi (daca Franta este considerata mama Sauvignon-ului, Noua Zeelanda este considerata de cunoscatori drept tara in care acest soi s-a dezvoltat cel mai mult si cel mai bine).

In ceea ce ma priveste, am observat ca pus intr-o asfel de postura am tendinta sa fiu mai exigent cu vinurile. Astfel, luat separat, as fi fost cu siguranta impresionat de Prince Stirbey, de exemplu, dar iata ca in top l-am pozitionat pe un slabut loc 4.

De obicei vinurile care imi plac cel mai mult smulg cele mai putine cuvinte de la mine ... :).

Multumesc lui Mihnea pentru fotografie.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Les Hauts de Ricoaud - Loupiac 2006

Vremurile cand priveam suspicios la un vin dulce au trecut demult. Am avut placerea sa gust cateva vinuri dulci ce nu au nici o legatura cu ceea ce se afla cu vinurile de acest tip de pe rafturile noastre sau cu ce eram eu obisnuit pe vremea cand abia invatam ABC-ul vinului.

Ar fi gresit sa bagi in aceiasi oala vinurile dulci de genul ... dar mai bine nu dau nume, cu vinurile de Porto, Madeira sau Sauternes.

Chiar daca nu are acest din urma nume mentionat pe eticheta, vinul despre care va vorbesc astazi poate fi considerat ca facand parte din vinurile de tip Sauternes. Producatorul spune chiar ca nu se face niciodata de ras cand este comparat cu acestea.

85% Semillon si 15% Sauvignon acest vin de Bordeaux, produs de Chateau de Ricaud, avea toate sansele sa se implineasca intr-un astfel de tip de vin. Este stiut faptul ca strugurii Semillion au o sensibilitate pentru mucegaiul nobil si genereaza vinuri dulci, printre cele mai apreciate in lume.

Racit corespunzator, poate fi o companie placuta in vara care vine si care se anunta una torida, alaturi de un desert pe masura.

Degustare de pahare

Cand pomenesti termenul degustare intr-un context ce are legatura cu viticultura, invariabil te gandesti ca personajul principal al unui astfel de eveniment este vinul.

Ei bine, pe 19 mai am participat la o degustare, organizata de Vinexpert, in care nu vreun vin sau vreun vinificator au fost in centrul atentiei ci un producator de pahare: Riedel.

Cu alte cuvinte, ce au vrut sa ne dovedeasca cei de la Riedel a fost faptul ca un vin baut dintr-un pahar creeat anume pentru un soi de vin este pus in valoare mult mai bine decat dintr-un alt pahar comun sau chiar un alt pahar al aceluiasi producator destinat unui alt fel de vin (pe cele de tip sonda le scot din start din discutie ca doar vorbim despre vin, nu?).

Magie sau auto-sugestie, va spun sincer ca uneori diferentele mi s-au parut cat se poate de evidente. Ce sta in spatele acestei teorii? Ei bine de la forma favorabila unui anume tip de arome si deschiderea paharului, care ne forteaza sa tinem buzele in mod diferit, sa inclinam mai mult sau mai putin capul si pana la suprafata si punctul de prim contact pe care il avem cu vinul, toate astea pot ajuta un vin sa fie descoperit cu adevarat.

Aveti dubii? E normal. Incercati acasa. Nu e nevoie decat de o sticla de vin si 2 pahare diferite.

S-au dat in spectacol sau s-au rusinat copilareste dupa caz (a se citi pahar) urmatoarele vinuri: AC Pouilly - Fume 2007 (Fournier Pere & Fils, Franta), Max Reserva Chardonnay 2006 (Vina Errazuriz, Casablanca Valley, Chile), Cellar Selection Pinot Noir 2007 (Villa Maria, Malborough, Noua Zeelanda) si Chateau Dauzac 2003 (Andre Lurton, AOC Margaux, Franta).

Doua seci si unul dulce

O chestiune interesanta si pe care am mai repetat-o este aceea ca vinurile, prin diversitatea lor pot acoperi o paleta foarte larga de gusturi. De la cei care prefera vinurile rosii seci, in stil Bordoeaux si pana la vinurile generoase in stil Porto sau Sherry, vinul parcurge o gama larga de arome si gusturi si tot atatea povesti.

Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa, dintre aceste doua, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acetui AOC este Sancerre Les Lorys - Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi, care se inchid usor amarui.

Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam chiar si intr-o discutie de pe acest blog ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin. Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.

Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua amintite mai sus. Primul este acela ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare!) Iar ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.