Sambata asta cea mai mica nepotica a mea, Sofia s-a tuns pentru prima data. Cu alte cuvinte i s-a luat din mot. Prilej de sarbatoare nu?
Cu aceasta ocazie am avut prilejul sa gust din cateva vinuri de exceptie. Este vorba de 3 Brunello de Montalcino, apartinand unor producatori diferiti: Banfi, Melini si Alessandro III. 3 toscane veritabile! Toate platind tributul vinului pe care-l poarta pe eticheta si care (stiu ma repet) iti promite inainte de a-l pune in pahar.
Desi nu am vrut eu sa ma laud cu proaspata admitere la cursurile de master despre vinuri, inevitabil unii dintre participanti aflasera (fie de la mine fie pur si simplu pentru ca citisera comentariile de pe blog) asa ca a venit si intrebarea care e mai bun (nu ca as fi un avizat).
Cred insa cu tarie ca de la un anumit nivel e greu si de ce nu si nedrept sa faci clasamente. Daca ar fi insa sa fac o diferenta intre cele trei as zice ca Melini e ceva mai
moale si mai rotund ca celelalte doua, iar Alessandro III ceva mai tare, mai aspru in timp ce Banfi este ceva mai echilibrat. Restul? E can-can. ***
Intamplarea a facut ca ieri dimineata sa citesc cateva randuri despre vinurile Champagne . Despre legendele ce se invart in jurul lui Dom Perignon si despre cum au fost englezii primii cumparatori ai celor mai celebre bule.
Am spus intamplare pentru ca pe langa cele 3 toscane de care v-am vorbit am baut si un pahar dintr-o sampanie autentica - Veuve Clicquot Posardin, pentru ca poate stiti ca daca face bule nu e suficient sa zici ca ai baut sampanie cum poate la fel de bine stiati ca Champagne nu trebuie insotit pe eticheta de apelativul AOC ;).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu