Ajuns acasa dupa o zi de munca, apuc sa o ajut pe Nicol putin sa pregatim ceva de-ale gurii (o salata cu telina, pui, maioneza si nuci) si, cum sade bine atunci cand mananci ceva, arunc un ochi peste cele cateva sticle de vin ce le am in casa. Nu stiu exact de ce, ma opresc asupra unui Cabernet Sauvignon californian: Sunset Canyon 2005.
Tocmai ce citisem zilele astea despre asocierea vinului cu mancarea pe blogul lui Mihnea (care vad ca devine tot mai serios in postarile lui, fapt pentru care il felicit) asa ca ma gandesc ca, fiind o salata relativ mai grea, ar pica bine vinul rosu de care ziceam.
Vinul in sine nu m-a impresionat, dar mi-a amintit de o dicutie cu un fost coleg american, avuta in fata unui pahar de vin romanesc. El imi spunea ca vinurile romanesti sunt oarecum prea dulci, chiar si cele seci, fapt pe care il aprobam la randul meu avand in vedere ca la acel moment majoritatea vinurilor seci romanesti se aflau la limita inferioara a ceea ce inseamna sec in viticultura vest europeana. Poate ca si acum e inca asa, dar parca acum sunt din ce in ce mai multe vinuri romanesti tot mai serioase. Daca ma insel va rog sa ma contraziceti. Discutia avea loc acum doi ani, iar vinul din paharele noastre era o Feteasca Neagra (Cramele Halewood), un vin bun dealtfel.
Revenind la Cabernet-ul nostru, ei bine tocmai asta am remarcat in primul rand la el: faptul ca pe langa gustul usor fructat, destul de diluat, se remarca o dulceata destul de evidenta, tocmai ca cea de care vorbeam anterior. Stiu, este foarte posibil ca amicul de care aminteam nici sa fi auzit de Sunset Canyon, pentru ca nu este oricum genul de vin care sa impresioneze sau care sa-ti ramana prea mult in memorie.
Mai incercam...
Tocmai ce citisem zilele astea despre asocierea vinului cu mancarea pe blogul lui Mihnea (care vad ca devine tot mai serios in postarile lui, fapt pentru care il felicit) asa ca ma gandesc ca, fiind o salata relativ mai grea, ar pica bine vinul rosu de care ziceam.
Vinul in sine nu m-a impresionat, dar mi-a amintit de o dicutie cu un fost coleg american, avuta in fata unui pahar de vin romanesc. El imi spunea ca vinurile romanesti sunt oarecum prea dulci, chiar si cele seci, fapt pe care il aprobam la randul meu avand in vedere ca la acel moment majoritatea vinurilor seci romanesti se aflau la limita inferioara a ceea ce inseamna sec in viticultura vest europeana. Poate ca si acum e inca asa, dar parca acum sunt din ce in ce mai multe vinuri romanesti tot mai serioase. Daca ma insel va rog sa ma contraziceti. Discutia avea loc acum doi ani, iar vinul din paharele noastre era o Feteasca Neagra (Cramele Halewood), un vin bun dealtfel.
Revenind la Cabernet-ul nostru, ei bine tocmai asta am remarcat in primul rand la el: faptul ca pe langa gustul usor fructat, destul de diluat, se remarca o dulceata destul de evidenta, tocmai ca cea de care vorbeam anterior. Stiu, este foarte posibil ca amicul de care aminteam nici sa fi auzit de Sunset Canyon, pentru ca nu este oricum genul de vin care sa impresioneze sau care sa-ti ramana prea mult in memorie.
Mai incercam...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu