O chestiune interesanta si pe care am mai repetat-o este aceea ca vinurile, prin diversitatea lor pot acoperi o paleta foarte larga de gusturi. De la cei care prefera vinurile rosii seci, in stil Bordoeaux si pana la vinurile generoase in stil Porto sau Sherry, vinul parcurge o gama larga de arome si gusturi si tot atatea povesti.
Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa, dintre aceste doua, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acetui AOC este Sancerre Les Lorys - Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi, care se inchid usor amarui.
Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam chiar si intr-o discutie de pe acest blog ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin. Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.
Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.
Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua amintite mai sus. Primul este acela ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare!) Iar ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.
Vinurile pe care le-am degustat in acest weekend sunt doar o simpla si umila exemplificare a acestui lucru.
Sancerre este un AOC situat in partea estica a vaii Loarei care poate fi folosit pe eticheta pentru doua soiuri de referinta pentru viticultura franceza: Sauvignon si Pinot Noir. Insa, dintre aceste doua, sortimentul alb este cel reprezentativ pentru aceasta zona. Un reprezentat al acetui AOC este Sancerre Les Lorys - Marquis de Goulaine 2004 in care se remarca finetea mirosului ierbos din debut si aromele de mirodenii si flori de soc, finalul fiind oarecum mai mineral fara a cadea insa in pacatul altor vinuri din acest soi, care se inchid usor amarui.
Cel de-al doilea vin a fost o bucurie in sine pentru ca aminteam chiar si intr-o discutie de pe acest blog ca dintre Chianti-urile pe care imi doresc sa le incerc cel mai mult, lider era Geografico. Asta si pentru ca auzisem numai cuvinte de bine despre acest vin. Chianti, pe care Burton Anderson il numea eternul stalp al vinului italian are in spate o intreaga istorie, aceasta zona (pentru ca vinul poarta numele zonei unde a fost produs prima data) fiind prima in care s-a creeat ceva asemantor cu ceea ce noi numim acum Denumire de Origine Controlata sau simplu DOC.Revenind strict la vin, un Chianti Classico Geografico 2006, daca ar fi sa-l caracterizez intr-un singur cuvant acest cuvant ar fi savuros. Iar daca ar fi sa mai adaug doua-trei as spune ca pe langa culoarea rubiniu deschis, foarte placuta, vinul te cucereste de la primul contact cu un puternic iz floral usor mentolat.
Ultimul vin de azi se deosebeste cel putin din doua puncte de vedere de primele doua amintite mai sus. Primul este acela ca este un vin dulce (stiu, v-am zis ca eu prefer vinurile seci, dar poti avea surprize placute de la orice tip de vin, asa ca sfatul meu este sa porniti fara nici o prejudecata la drum inainte de a gusta un vin). A doua diferenta importanta este data de faptul ca nu este un vin cu pretentii. Este un vin de masa, facut pe arsita de pe insula Afroditei, pentru ca da, Saint Panteleimon este unul din vinurile pe care promisesem ca voi scrie la intoarcerea din Cipru. (Multumesc Cristi pentru recomandare!) Iar ca bonus mai spun doar ca a mers foarte bine cu tortul cu blat de mere si crema caramel al carui reteta am luat-o de aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu