M-a intrebat cineva pe blog cum aleg vinurile pe care le beau. Ii raspundeam ca pe langa recomadarile pe care le citesc, sau le aud sunt de cele mai multe ori tentat sa aleg soiuri pe care nu le-am mai incercat. Vinul Corvo Rosso se incadreaza cumva in ambele categorii. Asta pentru ca citisem pareri de bine, pe care le-am luat drept recomadari si pentru ca vinul este un cupaj de trei soiuri (Nero d’Avola, Nerello Mascalese si Pignatello) din care cel putin doua imi sunt mai degraba straine. In plus am primit, acum ceva vreme, un astfel de vin, produs de acelasi vinificator, Duca di Salaparuta, dar cu mai bine de 40 de ani in urma (cumva bunicul vinului de care va vorbesc azi, pe care insa am decis sa nu-l deschid). Asta nu a facut decat sa-mi creasca curiozitatea legata de acest vin.Va spuneam ca cel putin 2 din soiurile din acest cupaj imi sunt straine. Insa adevarul este ca si cunostintele mele legate de Nero d'Avola nu sunt din cele mai vaste. Cu toate astea mi-am amintit de la precedenta experienta Nero d'Avola de acel tare si moale, aspru si catifelat, senzatie pe care Corvo nu o are atat de evidenta, dar pe care o suplineste cu succes cu o serie de alte senzatii placute. Sa fie oare de la celelalte doua soiuri? Nu stiu. In orice caz va recomand ca la urmatoarea iesire la iarba verde sa incercati acest vin sicilian. Eu cred ca se potriveste unui gratar ca cel de 1 Mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu