Castel Starmina - D.O.C. 2007

In caz ca va faceati griji va spun eu...gatim si in afara concursului :D. Dar nu mi-am prupus nici sa scriu despre tot ce mananc si nici sa fac din acest blog unul culinar asa ca astazi vorbesc doar depre vin.

Castel Starmina este ultima mea descoperire (via vinul.ro) de la Vinarte. Este un merlot relativ tanar, cu aroma profunda si gust mineral pe care producatorul mai sus amintit doreste probabil sa il pozitioneze pe aceiasi treapta cu celalalt Castel...Bolovanu. N-am inteles insa de ce o iau fonturile in sus pe eticheta merlotului, dar nu asta era scopul acestui text asa ca...incercati-l. Sfintii Mihail si Gavril (La multi ani tuturor!)sunt o ocazie numai buna pentru un astfel de vin, nu?

3 Brunello, o sampanie si un mot

Sambata asta cea mai mica nepotica a mea, Sofia s-a tuns pentru prima data. Cu alte cuvinte i s-a luat din mot. Prilej de sarbatoare nu?

Cu aceasta ocazie am avut prilejul sa gust din cateva vinuri de exceptie. Este vorba de 3 Brunello de Montalcino, apartinand unor producatori diferiti: Banfi, Melini si Alessandro III. 3 toscane veritabile! Toate platind tributul vinului pe care-l poarta pe eticheta si care (stiu ma repet) iti promite inainte de a-l pune in pahar.




Desi nu am vrut eu sa ma laud cu proaspata admitere la cursurile de master despre vinuri, inevitabil unii dintre participanti aflasera (fie de la mine fie pur si simplu pentru ca citisera comentariile de pe blog) asa ca a venit si intrebarea care e mai bun (nu ca as fi un avizat).

Cred insa cu tarie ca de la un anumit nivel e greu si de ce nu si nedrept sa faci clasamente. Daca ar fi insa sa fac o diferenta intre cele trei as zice ca Melini e ceva mai moale si mai rotund ca celelalte doua, iar Alessandro III ceva mai tare, mai aspru in timp ce Banfi este ceva mai echilibrat. Restul? E can-can.

***

Intamplarea a facut ca ieri dimineata sa citesc cateva randuri despre vinurile Champagne . Despre legendele ce se invart in jurul lui Dom Perignon si despre cum au fost englezii primii cumparatori ai celor mai celebre bule.

Am spus intamplare pentru ca pe langa cele 3 toscane de care v-am vorbit am baut si un pahar dintr-o sampanie autentica - Veuve Clicquot Posardin, pentru ca poate stiti ca daca face bule nu e suficient sa zici ca ai baut sampanie cum poate la fel de bine stiati ca Champagne nu trebuie insotit pe eticheta de apelativul AOC ;).

Shiraz Sunrise sau 300 de zile cu soare

Daca m-ati banuit vreo clipa ca ma voi intoarce din weekend fara vreun subiect in care sa amintesc de cate un vin v-ati inselat. Vinul de fata nu are insa nici o legatura cu locurile in care l-am baut. Si a propos de asta daca noi nu ne-am bucurat de prea mult soare in scurta excursie din Sibiu, shiraz-ul Sunrise a fost alintat cu nu mai putine de 300 de zile insorite in Valle Central din indepartatul Chile. Ce pot sa spun despre el? Condimentat. Este primul cuvant care-mi vine in minte. Este un vin cu coloana vertebrala. Daca atunci cand il pui la gura ai putea fi usor derutat de gustul lui relativ picant, finalul este unul cat se poate de greu, de robust, oarecum surprinzator pentru mine, dar asta s-ar putea datora faptului ca shirazul este inca un vin destul de exotic cu care nu m-am intalnit foarte des.

Bianco di Pitigliano D.O.C. 2007

Am auzit foarte multi focsaneni de-ai mei plangandu-se in ultima perioada datorita traficului din Focsani. Cauzele ar fi ba intersectiile prost semaforizate, ba cei intorsi din Italia in perioada asta. Nu stau sa analizez nici una dintre ele, dar e drept ca stand atata timp in Bucuresti n-am putut sa ma abtin sa nu schitez un zambet scurt cand aud aceste lucruri, mai ales ca la distantele din Focsani nu ezit sa merg pe jos din Sud in centru de exemplu. E ca si cum as merge de la Universitate la Facultatea de Drept daca-mi permiteti analogia. E la fel de drept ca neavand masina pana azi (da, azi imi iau masina, dar despre asta intr-un articol viitor) aveam de ales intre mersul pe jos, taxi sau transportul in comun:P, dar oricum de obicei se intampla sa ies in scop recreativ asa ca asta nu schimba mare lucru.

In fine, revenind la cauzele mentionate anterior si mai exact la a doua dintre ele personal pentru mine intoarcerea asa numitilor italieni pe langa revederea unor prieteni si rude ce se afla in aceasta situatie imi aduce numai beneficii pentru ca am ocazia sa intru in contact cu Italia pe care o admir atat de mult. Si nu pentru ca ii aud pe unii pe strada vorbind romaliana ci pentru ca mai de fiecare data am ocazia sa mananc paste facute de sora mea si face niste paste extraordinare sau de ce nu sa mai beau un vin.

Ei da, aici vroiam sa ajung si ca sa fiu si mai precis vinul de care vroiam sa va spun doua vorbe este un Bianco di Pitigliano 2007 – D.O.C facut (evident) la Cantina di Pitigliano. Vinul este fara indoiala unul cinstit, cu un aer tineresc si parfum de iarba proaspat tunsa. Numai bun pentru o zi calda de vara daca e bine racit.

Vinul (in general de aceasta data) mai are o particularitate aceea ca te face curios sa aflii mai multe despre el, si despre locul de unde vine. Fiecare sticla de vin are in spate o poveste doar a ei. Asa se face ca am fost curios dupa sa aflu mai multe despre Pitigliano. Am aflat ca aceasta localitate cu origini etrusce este cunoscut drept micul Jerusalim, iar pozele cu acest mic orasel m-au facut sa il adaug pe lista lunga a locurilor pe care imi doresc sa le vizitez. Cine stie, poate vara viitoare…


Nota: Sursa imaginii de mai sus - wikipedia.

Nota: Publicat deasemenea si aici.

Chardonnay Purcari 2005

A trecut aproape 2 luni de cand am scris despre un vin. M-am decis asadar sa intrerup aceasta tacere cu o mostra din unul din cele mai cunoscute soiuri de vin alb. Este vorba de Chardonnay socotit de multi drept unul din cele mai reprezentative si mai valoroase vinuri albe.

Sa bei un chardonnay facut in Romania poate suna putin ciudat. Sunt insa numerosi producatori care vor sa atinga si acest segment de piata o davada o puteti gasi chiar pe acest blog (e drept insa ca vinul despre care va vorbesc azi nu este tocmai unul produs in Romania). Daca ar fi insa sa ne luam dupa parerea unor persoane mai avizate ca sa bei un astfel de vin care sa merite din punct de vedere calitate-pret trebuie sa scoti din buzunar undeva pe la 30 – 40 roni. Din acest punct de vedere Chardonnay-ul de Purcari (2005) face oarecum exceptie de la regula pentru ca se incadreaza sub limita preturilor mentionate fara a pierde deloc din calitatea vinului. Galbenul pai si mirosul floral dar cu puternice nuante in care simti trecutul petrecut in butoiul de stejar sunt armele cu care acest chardonnay iti poate face mai placuta o seara cu prieteni dragi sau alte situatii de genul asta.