Aruncand figitiv un ochi pe blog, Prince Mircea D.O.C - C.M.D. Vanju Mare Terase Danubiene ar fi al cincilea merlot de la Vinarte despre care va vorbesc. Cu singuranta asta nu e o pura intamplare. Eu personal recunosc ca nu am mai baut atat de multe vinuri din acest soi de la vreun alt producator de vin din Romania sau ce-l putin nu-mi amintesc sa fi facut asta. Acest lucru, ma gandesc, ca este o dovada simpla ca Vinarte o stie pe asta cu Merlotul.Fara indoiala ca in toate aceste vinuri poti citi caracteristici ale soiului dar nu fara a remarca (era oarecum de asteptat) particularitati ale fiecarui vin in parte.Plecand de la aceasta ideea la Prince Mircea mi-a placut fructozitatea aromelor. Aromele de frunte de padure sunt o asociere des intalnita la acest soi, dar n-am putut sa nu remarc prospetimea acestor arome din buchetul acestui vin. Daca la unele vinuri rosii simti fructele de padure bine coapte (rascoapte as zice) Prince Mircea ti le arunca in nas proaspete, parca abia culese. La asta se adauga o persistenta buna, usor taninoasa care fac din acest vin o alegere buna la masa de weekend.
Si apropo de masa de weekend, desi detinatoarea secretului acestei retete este Nico nu m-am abtinut sa nu imortalizez crusta de parmezan si alte bunatati pe care a prins-o pieptu' lui puiu'.
LoculSuparat ca nu am putut ajunge la ultimele doua degustari despre care vorbise Cezar pe blogul lui, atunci cand am aflat despre degustarea de ciocolata si vin organizata astazi (26 februarie) la Grano (de data asta la o ora potrivita programului meu si la cativa pasi de birou) mi-am luat inima in dinti si m-am prezentat la locul faptei. Desi initial am fost putin intimidat de faptul ca nu cunosteam pe nimeni, am fost placut surprins de deschiderea oamenilor alaturi de care am participat si mai ales de bucuria si entuziasmul cu care gazda Giulio de la Grano pe de-o parte si Diana Albu pe de alta parte ne-au intampinat.CiocolataDespre ciocolata eram tentat sa spun ca le-am vazut si gustat pe toate. Cei care ma cunosc ma stiu ca dusman al ciocolatei pentru ca aceasta dispare subit cand eu ma aflu langa ea si ca foarte rar imi rezista vreo tableta neterminata. Am mancat de-a lungul timpului de la clasica ciocolata cu lapte pana la sortimente mai exotice cu ardei iute, anason sau mai stiu eu ce bauturi, cu etichete din cele mai diverse, de la clasicul lapte care se revarsa din abundenta sau binecunoscuta vaca mov si pana la etichete cu avioane si vapoare. Cu toate astea n-am crezut ca papilele mele gustative ar putea fi atat de surprinse si debusolate (in sensul bun) de combinatiile pe care cei de la Zotter le produc. Am gustat in seara asta de la ciocolata cu ananas si caju pana la ciocolata cu mazare (da ati citit bine) sau ciocolata cu cartofi dulci. Si asta ca sa enumar doar cateva sortimente. O nebunie!VinulDespre vinuri ce ar fi de zis? Cum era de asteptat, avand in vedere locatia, au fost italiene. Unul sicilian Piano Maltese Bianco produs de Tenuta Rapitala, un vin alb proaspat si fructat, cu un nas elegant.Produs din aceleasi soiuri ca si Amarone della Valpolicella (despre care v-am povestit putin cu ceva vreme in urma), cel de-al doilea vin mi-a placut cu adevarat. De fapt, complex, corpolent, dar suplu ca textura si cu un retrogust persistent ce aminteste de fructele de padure coapte, Valpolicella Classico Superiore - Corte Colombara produs de Galtarossa nu prea are cum sa nu-ti placa.
Ce m-a surprins in primul rand la acest vin a fost faptul ca n-am crezut ca in Romania se poate face un Shiraz atat de bun. Acesta fiind un soi, pe care pana acum, il intalneam cel mai adesea prin intermediul importului de cele mai multe ori din lumea nou. Ca dovada a calitatii sale as aminti si faptul ca a fost medaliat cu argint la concursul Syrah de Monde 2008.Olfactiv vinul are un nas foarte puternic. De cand am destupat sticla si am turnat vinul a raspandit o aroma exotica fara a mai fi nici macar nevoie sa apropii prea mult paharul. Gustativ vinul combina perfect latura lui complexa, pamantoasa cu aromele ce te duc cu gandul la menta si cuisoare.Nu in ultimul rand de pe contra-eticheta am aflat ca eticheta a fost conceputa de un copil cu handicap locomotor ceea ce ma face sa ii felicit inca o data pe cei de la Recas pentru acest vin. 
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Sunt sigur ca majoritatea dintre voi au cat de cat habar de diversitatea pe care ti-o poate oferi un pahar de vin. Acest lucru ajunge pana acolo incat ai putea sa spui ca nu poti bea acelasi vin de doua ori pentru ca fie daca bei un Sauvignon Blanc din Chile si unul din Noua Zeelanda, fie daca bei acelasi Merlot, frantuzesc sa zicem, la diferenta de un an doi, vinul nu e niciodata acelasi. Asta este de altfel una din calitatile pe care eu le apreciez cel mai mult la vin si care este poate una din caracteristicile ce deosebesc vinul fata de alte bauturi cu sau fara continut de apa in ele.Ei bine, in vacanta, destul de lunga, prilejuita de sarbatorile de iarna ce tocmai au trecut, atunci cand am avut ocazia tocmai calitatea despre care v-am vorbit mai sus am vrut sa o impartasesc cu altii si de ce nu...sa o aprofundez. N-am sa incep sa enumar vinurile pe care am avut ocazia sa le gust ci mi-am propus doar sa ma limitez la a enumera cate unul din cele trei culori in care vinul s-a consacrat. Marturisesc ca daca as fi ales prima varianta mi-ar fi fost ceva mai usor si asta desi am calatorit din Romania in Chile, din Franta in Africa de Sud, din Ungaria in Australia si din Italia in California. Nu stiu daca alegerea pe care am facut-o e cea mai inspirata, dar asta acum conteaza mai putin.
Asadar, am sa incep cu categoria vin rosu (pentru care imi marturisesc preferinta si poate tocmai de aceea este si categoria la care mi-a fost poate si cel mai greu sa ma decid). Ei bine aici am ales sa mentionez un vin sud african si anume un cupaj de la Two Oceans cu un miros intens de fructe coapte ce iti lasa un gust foarte placut de la prima gura. Nu este un vin rosu greu, aristrocrat, dar poate tocmai asta il face agreabil si usor de baut.
Cum era si normal, pana a ajunge la vinul alb trebuie sa parcug gradual spectrul culorilor si sa ma opresc la un vin rose. E drept ca aici mi-a fost cel mai usor pentru simplul fapt ca a trebuit sa aleg intre doar doua vinuri. Oferta ce e drept si in magazine e ceva mai limitata ca la celelalte categorii, dar ar fi nedrept sa folosesc aceasta scuza pentru ca exista oricum suficiente optiuni de unde poti alege. Château de Seignouret Bordeaux Clairet Rosé dupa cum poate se observa si din imagine poarta pe eticheta idicatia de Grand Vin de Bordeaux. N-am sa spun ca este un vin mare, dar am sa spun ca are un raport calitate/pret cel putin satisfacator dupa gustul meu. Poate e bine sa mentionez acum si faptul ca foarte multe din vinurile din care am ales sunt vinuri pe care le puteti gasi fara prea mari probleme in rafturile supermarketurilor.
Am ajuns in final si la vinurile albe dintre care desi mi-a placut si o Feteasca Regala de la Negrini si un Sauvignon Blanc chilian de la Frontera, m-am oprit asupra unui vin italian, din zona Umbria, Grechetto Colli Martani - Duca Odoardo 2007 , de la care mi-a fost usor sa retin galbenul pai si aromele florale, intense si delicate in acelasi timp...numai bun pentru ceva branzeturi proaspete.
Profitand de ziua nationala si de o zi de concediu as putea sa consider ca tocmai am avut parte de o mini-vacanta. Astfel ca am apucat printre altele (da, am si votat) sa petrec cateva ore cu doi prieteni din copilarie despre care pot sa spun ca nu reusesc niciodata sa ma vad destul si atunci cand ma vad nu avem parca niciodata suficient timp sa vorbim tot ce am vrea sa vorbim si inevitabil mereu ajungem sa povestim despre intamplari ce acum par foarte departe. Cum Gabi stia despre interesul meu pentru vinuri si cum imi promisese de mult cateva surprize in acest sens nu pot spune ca am fost foarte surprins ca am avut de ales intre cateva etichete care mi-au trezit interesul. Astfel ca acel vin promis a devenit doua vinuri si cele doua ore au devenit patru. In alte circumstante poate as fi vorbit depre amandoua insa unul din vinuri m-a impresionat atat de tare incat pe Il Leccio – Chianti DOCG 2003 am sa-l mentionez doar in treacat.
Asadar am sa revin asupra primului vin destupat, un Morellino di Scansano 2006 numit La Mora, produs din sangiovese (min 90%) al carui parfum e imposibil sa nu il remarc, gust lung, amplu, de fructe (rodii coapte as zice) sofisticat fara sa fiu deloc exagerat m-au facut sa retin numele vinificatorului Cecchi si sa fiu tentat sa-l caut prin rafturi pe viitor.
