Producator: Mano a ManoTara: Spania
Gama: Mano A Mano
Vin: Tempranillo
An: 2004
Hello world!
Acum 2 luni
duminică, 10 ianuarie 2010
Eticheta - ep. XX (Mano a Mano)
Producator: Mano a ManoTara: Spania
Gama: Mano A Mano
Vin: Tempranillo
An: 2004
vineri, 8 ianuarie 2010
Cu lupa pe Sangiovese - Degustare de grup
Cand ne-am hotarat ca uramatoare intalnire sa o dedicam Italiei au aparut si problemele. De unde sa incepem? Sunt atatea lucruri de incercat! Sa facem o mica incursiune in diversitatea vinurilor italiene sau sa ne axam pe o zona sau un soi anume?
Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.
Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.
Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.
Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.
Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.
Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.
Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nunatele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.
Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.
Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), ia complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.
Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:
1. Brunello di Montalcino 2004 - Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3. Valiano - Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino - Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Pana la urma am optat pentru ultima varianta (desi putem considera la fel de corect ca a fost vorba si de o degustare de vinuri toscane), si cum poate va asteptati, alegerea a fost Sangiovese, cel mai raspandit soi din peninsula.
Degustarea a cuprins atat un Sangiovese pur-sange cat si vinuri celebre create din acest soi cum sunt Brunello si Rosso di Montalcino si, binenteles, Chianti.
Am sa va las acum in compania notitelor luate, cu rugamintea sa ignorati din imagine sticla de Enira Reserva care, a avut rolul doar de ne mai varia putin registrul pe final, ea neavand nici o legatura cu acest soi, dupa cum probabil stiti deja.
Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007, 13% alc, prod. Rocca delle Macie: Culoarea tanara, vioaie; nas curat, cu tonuri de visina si fine trimiteri florale (petale de trandafir); gust fin, nesofisticat; taninii sunt moi, ce il fac prietenos si usor de baut; un vin cu valente gastronomice (mancaruri mediteraneene usoare); postgust mediu, fructat.Pater Sangiovese 2007, IGT Toscana, 13% alc, prod. Frescobaldi: Culoare rosu aprins; nas puternic, cu indicii de piele si putina menta; gustul este bogat in tonuri fructoase (capsuna) ce il fac sa para chiar putin dulceag; tanini destul de pronuntati; postgust nu foarte lung, deschis.
Rosso di Montalcino Castello Tricerchi 2006, 13% alc, prod. Agricoltori del Geografico: Culoare rubinie intensa; nas cuminte, dar cu compozitie destul de complexa (vanilie si pruna confiata); gustul este simplu, necomplicat, nedefinit, aproape plat (sau, in orice caz, sub asteptarile pe care le aveai dupa contactul olfactiv); carenta de corpolenta; postgust scurt.
Banfi Chianti Classico Riserva 2005, 13% alc, prod. Castello Banfi: A fost dezamagirea serii; nasul, destul de deranjant la primul contact, pare sa isi revina dupa o agitare prelunga, dar nu suficient; nunatele timide de cirese nu au reusit sa il ridice la asteptarile mele.
Valiano Chianti Classico Riserva 2001, 13% alc, prod. Castelnuovo Berardenga: Culoare brumarie inchisa; nas fructos (mura si pruna coapta); gustul este imbogatit si de izuri condimentate si ceva ce aduce cu stafidele; pe final, aportul stejarului este destul de evident; tanini pronuntati; postgustul este usor piperat.
Brunello di Montalcino 2004, 13.5% alc, prod. Castello Banfi: Vinul are culoare stralucitoare picioare pronuntate si, de departe, cel mai coplicat nas; pe langa fructuozitatea ridicata (fructe de padure negre), ia complexitatea lui si aduce aportul si un usor iz de iasomie; gustul incanta prin tonuri catifelate de fructe (as spune ca aduce cu ciresele excesiv coapte si putin lychee) la care se adauga ceva caramel si vanilie (in special pe final); tanini vigurosi; postgust lung ce mie imi aduce a martipan.
Desi poate imi veti spune ca plaja de preturi si diversitatea vinurilor nu se preteaza foarte bine la alcatuirea unui clasament, va reamintesc, ca de fiecare data ca e vorba pur si simplu de gustul meu personal si dau drumul la calcule:
1. Brunello di Montalcino 2004 - Castello Banfi
2. Pater Frescobaldi 2007
3. Valiano - Chianti Classico Riserva 2001
4. Rubizzo Chianti Colli Senesi 2007
5. Rosso di Montalcino - Castello Tricerchi 2006
6. Banfi Chianti Classico Riserva 2005
Nota: Publicat deasemenea si aici.
luni, 4 ianuarie 2010
Bucuria lucrurilor simple/Blossom Hill
Cred ca am spus deja destule despre Blossom Hill inca din titlu. Nu este vorba despre vreun vin complicat, in fata caruia sa-ti stergi fruntea de emotie inainte primei guri sau langa care sa stai sa reflectezi minute bune dupa fiecare inghititura. Este vorba de un vin (Ba nu! Mai multe!) lejere ce pot fi baute cu placere, fara prea multe complicatii si care iti pot face o seara cu amicii (eventual la umbra ciresului din curte, daca detineti asa ceva) cat se poate de agreabila si ,toate astea, la un pret foarte mic (in jur de 8 lei in Kaufland, da ati citit bine).
Eu am incercat acum ceva vreme un Cabernet Sauvignon din aceasta gama si inca de atunci am ridicat din spranceana la calitatea din sticla in raport cu pretul platit. Cum insa am gustat de curand inca doua soiuri (Shiraz si Sauvignon Blanc) , ale aceluiasi producator, dupa care am ramas cu impresii similare, o sa imi permit sa trag o concluzie, in sensul recomadarii acestei game ca un best-buy. Ba mai mult, cele trei vinuri incercate mi s-au parut foarte tipice soiurilor pe care le reprezinta, asa ca la pretul asta, va recomand un exercitiu interesant de recunoastere a soiurilor. Va bagati?
N-ar mai fi de adaugat decat faptul ca astept momentul cand voi gasi la cat mai multi producatori romani game care sa se bucure de atributele mentionate anterior si, de ce nu, momentul cand si in Romania vor fi promovate vinurile cu reclame ca acestea.Nota: Publicat deasemenea si aici.
Sete de necunoscut/Riserva 1999 Peschiera
Nu stiam nimic despre Peschiera. Abia acum am aflat ca este o localitate din apropierea lacului Garda din zona Veneto. Nici despre vin nu stiam nimic. Si nici acum nu stiu. Stiu doar ce gust are, nimic mai mult pentru ca pe sticla nu scria nimic mai mult decat ce puteti vedea in poza. Ne-am intalnit intamplator, prin bunavointa lui Gabi (un prieten din copilarie) si l-am degustat impreuna cu acesta si Ionel (celalat bun prieten al meu, tot din copilarie). In aceste conditii vinul a avut toate conditiile sa-mi ramana intiparit ca o amintire frumoasa.
Vinul pare putin imbatranit, dar deloc trecut. Da-i voie sa alerge doua ture de pahar si-ti va spune povestea lui cu iz romantic (probabil i-ar fi prins bine o carafare, dar din pacate n-a avut parte de ea, setea noastra fiind oricum prea mare). Vinul si-a petrecut probabil tineretea intr-un butoi de stejar, stau marturie tonurile vanilate din nas insotite de un usor iz mentolat. In contact cu papilele gustative vinul te face sa te gandesti la visina coapta (aceea aproape dulce) si smochine, iar postgustul lung se inchide placut cu acelasi iz de smochina si lemn dulce.
Vinul pare putin imbatranit, dar deloc trecut. Da-i voie sa alerge doua ture de pahar si-ti va spune povestea lui cu iz romantic (probabil i-ar fi prins bine o carafare, dar din pacate n-a avut parte de ea, setea noastra fiind oricum prea mare). Vinul si-a petrecut probabil tineretea intr-un butoi de stejar, stau marturie tonurile vanilate din nas insotite de un usor iz mentolat. In contact cu papilele gustative vinul te face sa te gandesti la visina coapta (aceea aproape dulce) si smochine, iar postgustul lung se inchide placut cu acelasi iz de smochina si lemn dulce.
Nota: Publicat deasemenea si aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
