La Mora - Morellino di Scansano 2006

Profitand de ziua nationala si de o zi de concediu as putea sa consider ca tocmai am avut parte de o mini-vacanta. Astfel ca am apucat printre altele (da, am si votat) sa petrec cateva ore cu doi prieteni din copilarie despre care pot sa spun ca nu reusesc niciodata sa ma vad destul si atunci cand ma vad nu avem parca niciodata suficient timp sa vorbim tot ce am vrea sa vorbim si inevitabil mereu ajungem sa povestim despre intamplari ce acum par foarte departe. Cum Gabi stia despre interesul meu pentru vinuri si cum imi promisese de mult cateva surprize in acest sens nu pot spune ca am fost foarte surprins ca am avut de ales intre cateva etichete care mi-au trezit interesul. Astfel ca acel vin promis a devenit doua vinuri si cele doua ore au devenit patru. In alte circumstante poate as fi vorbit depre amandoua insa unul din vinuri m-a impresionat atat de tare incat pe Il Leccio – Chianti DOCG 2003 am sa-l mentionez doar in treacat.

Asadar am sa revin asupra primului vin destupat, un Morellino di Scansano 2006 numit La Mora, produs din sangiovese (min 90%) al carui parfum e imposibil sa nu il remarc, gust lung, amplu, de fructe (rodii coapte as zice) sofisticat fara sa fiu deloc exagerat m-au facut sa retin numele vinificatorului Cecchi si sa fiu tentat sa-l caut prin rafturi pe viitor.

Sicilia intr-un pahar cu vin

Astazi am fost placut surprins de faptul ca am gasit cateva vinuri destul de bune in meniul unui restaurant fara prea mari pretentii.

Si cum am avut de unde alege (si aici tin sa precizez ca marea majoritate a vinurilor de import din meniu erau aduse de Cramele Recas) nu mi-a fost foarte usor. Am mers pe mana unui Nero D'avola I.G.T. Sicilia 2007 de la Piccini pe care ii cunoscusem prin intermediul unui Chianti cu ceva vreme in urma.

Despre Nero D'avola auzisem, stiam deci ca e un soi specific Siciliei, dar a fost prima data cand am gustat din robustetea si gustul taninos (usor dulce, dar sec ca vin) al acestui soi.

Am sa indraznesc sa spun ca acest soi merita o invechire pentru ca e genul de vin care promite de la prima gura ca poate mai mult. Nu ramane decat sa il incercati si voi.

Castel Starmina - D.O.C. 2007

In caz ca va faceati griji va spun eu...gatim si in afara concursului :D. Dar nu mi-am prupus nici sa scriu despre tot ce mananc si nici sa fac din acest blog unul culinar asa ca astazi vorbesc doar depre vin.

Castel Starmina este ultima mea descoperire (via vinul.ro) de la Vinarte. Este un merlot relativ tanar, cu aroma profunda si gust mineral pe care producatorul mai sus amintit doreste probabil sa il pozitioneze pe aceiasi treapta cu celalalt Castel...Bolovanu. N-am inteles insa de ce o iau fonturile in sus pe eticheta merlotului, dar nu asta era scopul acestui text asa ca...incercati-l. Sfintii Mihail si Gavril (La multi ani tuturor!)sunt o ocazie numai buna pentru un astfel de vin, nu?

3 Brunello, o sampanie si un mot

Sambata asta cea mai mica nepotica a mea, Sofia s-a tuns pentru prima data. Cu alte cuvinte i s-a luat din mot. Prilej de sarbatoare nu?

Cu aceasta ocazie am avut prilejul sa gust din cateva vinuri de exceptie. Este vorba de 3 Brunello de Montalcino, apartinand unor producatori diferiti: Banfi, Melini si Alessandro III. 3 toscane veritabile! Toate platind tributul vinului pe care-l poarta pe eticheta si care (stiu ma repet) iti promite inainte de a-l pune in pahar.




Desi nu am vrut eu sa ma laud cu proaspata admitere la cursurile de master despre vinuri, inevitabil unii dintre participanti aflasera (fie de la mine fie pur si simplu pentru ca citisera comentariile de pe blog) asa ca a venit si intrebarea care e mai bun (nu ca as fi un avizat).

Cred insa cu tarie ca de la un anumit nivel e greu si de ce nu si nedrept sa faci clasamente. Daca ar fi insa sa fac o diferenta intre cele trei as zice ca Melini e ceva mai moale si mai rotund ca celelalte doua, iar Alessandro III ceva mai tare, mai aspru in timp ce Banfi este ceva mai echilibrat. Restul? E can-can.

***

Intamplarea a facut ca ieri dimineata sa citesc cateva randuri despre vinurile Champagne . Despre legendele ce se invart in jurul lui Dom Perignon si despre cum au fost englezii primii cumparatori ai celor mai celebre bule.

Am spus intamplare pentru ca pe langa cele 3 toscane de care v-am vorbit am baut si un pahar dintr-o sampanie autentica - Veuve Clicquot Posardin, pentru ca poate stiti ca daca face bule nu e suficient sa zici ca ai baut sampanie cum poate la fel de bine stiati ca Champagne nu trebuie insotit pe eticheta de apelativul AOC ;).

Shiraz Sunrise sau 300 de zile cu soare

Daca m-ati banuit vreo clipa ca ma voi intoarce din weekend fara vreun subiect in care sa amintesc de cate un vin v-ati inselat. Vinul de fata nu are insa nici o legatura cu locurile in care l-am baut. Si a propos de asta daca noi nu ne-am bucurat de prea mult soare in scurta excursie din Sibiu, shiraz-ul Sunrise a fost alintat cu nu mai putine de 300 de zile insorite in Valle Central din indepartatul Chile. Ce pot sa spun despre el? Condimentat. Este primul cuvant care-mi vine in minte. Este un vin cu coloana vertebrala. Daca atunci cand il pui la gura ai putea fi usor derutat de gustul lui relativ picant, finalul este unul cat se poate de greu, de robust, oarecum surprinzator pentru mine, dar asta s-ar putea datora faptului ca shirazul este inca un vin destul de exotic cu care nu m-am intalnit foarte des.